Omul, pionul destinului

Capitolul XXVI: Capturarea

Poate ca este mai bine ca nu am sentimente, nu imi voi permite sa fiu slaba si nici sa simt compasiune pentru cei care mi-au facut rau... ce nu as da sa imi pot aminti totul!!!

Gandurile imi sunt intrerupte de catre mama care intra impreuna cu medicul foarte fericiti ambii.

- Draga mea, maine v-om pleca spre Germania! Domnul doctor v-a rezolva toate etapele calatoriei noastre, v-om merge cu avionul si v-om fi asteptati in aeroport de catre cineva care ne v-a indruma spre spital unde suntem asteptate! 

- Cat de mult ma bucur, abia astept sa incep recuperarile! spun eu foarte entuziasmata

- Si noi la fel! excalama ea

- Care noi? Doar tu vei merge cu mine, nu? Sau nu stiu eu tot? o intreb curioasa

- Mihai merge cu noi! O sa ai nevoie de el la recuperari, te va scoate la plimbari, mai ales ca din cate am inteles in fata spitalului se afla si un parc, unde o sa te poti bucura de liniste, de verdeata...

- Da, asa este... confirma medicul.

- Dar eu nu vreau sa mearga Mihai, alege o asistenta! ii spun pe un ton rugativ

- Imi pare rau draga mea, am sunat deja la aeroport si am rezervat biletele, iar unul din ele este pe numele lui... nu mai putem face nici o schimbare!

- Nu stiu de ce dar am vaga senzatie ca ma minti cu privire la aceste bilete, dar in fine... ii spun pe un ton plictisit...

- Sa nu indraznesti sa imi mai spui vreodata ca te mint, sunt mama ta si nu as face niciodata acest lucru, Mihai iti v-a fi de foarte mare ajutor acolo, el stie cum trebuie sa te trateze, asa ca te rog sa incetezi cu aceste mofturi de copil alintat! imi spune pe un ton iritant.

- Mofturi de copil alintat zici? o intreb nervoasa

- Da, mofturi de copil alintat!

Cand ma pregatesc sa ii dau un raspuns pe masura sunt intrerupta de medicul care inca se afla in salon si asistase la toata discutia mea, ma simteam usor stanjenita acum cand am constientizat  acest lucru...

- Cred ca ar trebui sa v-a calmati, maine aveti o zi plina si nu trebuie sa fiti incarcata negativ... tocmai de aceea v-oi trimite o asistenta sa v-a faca un calmant pentru a v-a putea odihni mai bine! spune medicul incercand sa calmeze toata tensiunea care se afla intre mine si mama.

- Aveti dreptate domnule doctor! continua mama. Fiica mea are nevoie de odihna, m-a luat putin valul, nu inteleg de ce are o problema cu faptul ca Mihai ne v-a insoti!

- Pentru ca nu il simt sincer, de asta! ii raspund nervos

- Mai bine discutati alta data despre acest aspect! spune medicul.

- Imi cer scuze! spun eu. Dar mi-ar place ca mama sa ma asculte, instinctele mele nu ma inseala!

- Eu trebuie sa plec, spune medicul... In cel mai scurt v-a veni asistenta cu calmantul! imi spune medicul si se indreapta spre iesire.

- Iar eu v-oi pleca sa il caut pe Mihai, cu siguranta s-a simtit jignit de ceea ce ai spus... doar ai vazut cum a plecat din salon!!! spune ea pe un ton dojenitor

- Nu imi pasa! ii tip din urma, dar nu cred ca m-a auzit fiindca deja iesise pe usa.

 Stiu ca era in salon cand am spus ce am spus, nici nu observasem ca a plecat,  dar de azi nimic nu imi mai pasa, tot ce m-a intereseaza este sa lupt pentru a reputea merge si pentru a-mi razbuna suferinta. Cel care a vrut sa ma omoare v-a sfarsi in cele mai crunte moduri! Nu imi pasa daca pentru linistea sufletului meu voi deveni ceea ce niciodata nu mi-am dorit!

O asistenta tinerica intra in salon emanad doar fericire si raspandind doar zambete! O privesc lacom, i se citea fericirea in ochii aceea albastri, era chiar frumoasa, parul negru masliniu, ochii albastri si nu foarte inanlta! Ii admiram fericirea, sigur era iubita, o femeie care este iubita este fericita... nu indraznesc sa ii zic nimic, doar ca starea ei de bine parca mi-a transmis-o si mie, zambetul ei este chiar molipsitor!

- Domnisoara Carolina, am venit sa v-a administrez un calmant pentru a va putea odihni mai bine! imi spune ea foarte amabila.

- Sigur! ii spun eu raspunzandui la zambet

Se pricepea la meseria asta, nici nu am simtit intepatura acului!

- Gata, sper ca nu v-a durut foarte tare! imi spune ea zambindu-mi din nou.

- Chiar deloc! ii raspund eu.

- Eu trebuie sa plec, ma asteapta un copilas pentru o injectie, nu vrea sa i-o faca altcineva inafara de mine! spune ea pe un ton aproape copilaresc.

- Cred ca il inteleg si de ce! ii spun si m-a bufneste rasul.

- Ne mai vedem! imi spune si pleca.

-Nu cred ca o v-oi mai vedea vreodata, oare de ce nu a putut sa o aleaga pe ea sa mearga cu mine in Germania? sigur nu m-as fi plictisit de zambetul acela.

Nu stiu ce calmant mi-a facut dar se pare ca isi face foarte rapid efectul...

Din perspectiva lui Denis

Linistea se instalase, nici un foc de arma, nici un zgomot... pur si simplu nimic... stiu planul... m-a asteapta sa cobor curios fiind de ceea ce s-a intamplat. Dar pentru nimic nu trebuie sa cobor, chiar daca eram inarmat era foarte periculos, daca ma vor atunci sa urce dupa mine si sa indrazneasca sa ma ia, asta daca poate. Se ude un zgomot foarte usor, imi indrept arma spre usa, orice intra  v-a primi un glont direct in cap, eram pregatit sa lupt, dar usa nu se deschidea se auzea doar un un zgomot foarte usor, ca si cum ai elibera aerul dintr-o  camera printr-o intepatura foarte mica.

Un somn puternic ma loveste, se pare ca eu am vrut sa lupt, dar ei nu... incerc sa ma impotrivesc cat pot, dar se pare ca pe masura ce inhalam acel aer contaminat cu mai mult crestea dorinta de a adormi, cad l-a pamant iar prinirea mi se incetoseaza, observ ca usa se deschide, iar doi barbati intra, nu le pot vedea decat picioarele, se apropie de mine...

- Inca e constient... spune unul dintre ei

- Da cu spry-ul asta in fata lui pentru a inhala! spune celalat in timp ce ii arunca un obiect

Aud cum elimina in aer o substanta, iar somul ma cuprinde in totalitate!

- Hai sa il luam, deja ne-a luat cam mult! astea sunt ultimile cuvinte pe care le aud.

Va urma.

Vreau sa anunt ca am schimbat titlul cartii, asta daca nu ati observat inca acest aspect. Noul titlu este Omul, pionul destinului, iar Dragostea invinge tot ramane doar subtitlu!

Va multumesc celor care imi cititi cartea si v-a astept parerile in rubrica de comentarii!!!

Zilele acestea postez mai rar pentru ca nu imi permite altfel timpul! Multumesc pentru intelegere!