Omul, pionul destinului

Capitolul XIX: Barbatul din vis

- Cine esti tu de imi spui "draga mea", de unde ma cunosti, ce cauti aici? tip fara sa imi pese ca as putea rani pe cineva sau ca m-as putea rani pe mine insumi.

- Imi vreau amintirile inapoi... aceastea au fost ultimile cuvinte pe care le-am mai putut spune, pentru ca am cazut intr-un somn adanc.

A inceput sa imi placa sa dorm, sa ma scufund in vise, aici gasesc ceva care cred ca ma poate ajuta sa imi amintesc, il vad mereu dar e departe... De ce mereu cand inchid ochii il vad pe acest barbat,  de ce inima imi bate mai repede si am senzatia ca este o persoana pe care o cunosc, imi plac atat  de mult ochii lui...  Cine este acest barbat?

Dupa doua saptamani

Din perspectiva lui Denis:

Sunt in Germania, aici m-a adus  Ioana pentru a locui cu ea... I-am devenit mana dreapta in toate afacerile ilegale pe care le conduce, asta a fost conditia ei, altfel nu ar fi renuntat nici o clipa la ideea ce a o omora pe Carolina.  Nu am mai dat nici un semn la nimeni, nu stiu daca sunt cautat de politie, granitele le-am trecut fara vreo problema, mama nu stie nimic de mine, si asa este cel mai bine... probabil se gandeste ca am fugit de politie si stau ascuns pe vreo undeva, dar din contra... aici sunt liber sa fac ce vreau, sa merg unde vreau, mai putin sa ma intorc... Ioana este o persoana foarte influienta aici, se pare ca  si-a construit un nume prin toate colturile din tara asta...

Este o persoana mai periculoasa decat mi-am imaginat eu, am nevoie de un plan mai bun decat cel care il aveam atunci cand am plecat cu ea... nu este usor de distrus... Trebuie sa ii castig increderea deplina chiar daca pentru asta trebuie sa imi vad sufletul diavolului...

Carolina, fiinta frumoasa si draga sufletului meu, o iubesc pe zi ce trece mai mult...iubirea pentru ea ma face puternic, si ma determina sa lupt pentru ca in final ea sa fie mama copiilor mei...

Dorul asta mare pe care il simt ma macina pe interior, dar gandurile ma distrug, oare ce face, ce simte, ma uraste pentru ca am parasit-o? 

 Oare a supravietuit operatiei...ultima data cand am mai putut suna la spital au spus ca urmeaza sa o bage in operatie...de atunci nu mai stiu nimic... operatia a fost riscanta, sper doar sa nu fi avut urmari... . Cat de mult as fi vrut sa ii fiu alaturi in acele momente, sa o incurajez si sa ii dau putere...sunt sigur ca si-a dorit asta... Era un copil inocent, nu merita sa treaca prin tot ce trece acum... doar eu sunt vinovat pentru toate suferintele prin care trece...eu nu aveam voie sa iubesc pentru ca tot ce iubesc este taiat de la radacina... Dar nu pot permite sa ii faca rau... nu ei, o iubesc prea mult...

- Iar visezi? Ce te holbezi asa la fereastra aia? imi spune Ioana pe un ton ironic.

- Ce cauti in camera mea? o intreb nervos.

- Avem treaba, asa ca lasa lucrurile lacrimogene deoparte! In cinci minute sa fii gata! spune si iese din camera.

-Lucruri lacrimogene? ma intreb singur si abia apoi constientizez ca aveam fata plina de lacrimi, nici nu imi dadusem seama ca lacrimile curgeau.

Imi iau haina si cobor, eram asteptat...  imi arunca o arma in brate si imi face semn sa o urmez...

- Ce sa intamplat? o intreb curios.

- Sper ca nu ai uitat cum se foloseste arma... Avem o mica problema care trebuie rezolvata... imi spune cu un zambet pervers pe fata.

- Ce problema? Sa stii ca eu nu omor pe nimeni...

-  Se pare ca nu ii convine pretul impus de mine cuiva... Ai uitat cum merg lucrurile? "Daca nu tragi tu, trage altul in tine" E alegerea ta daca vrei sa mori... dar odata ce tu mori intelegerea noastra pica, iar micuta si adorata ta Carolina... hmm... cred ca stii continuarea! imi spune asta fara nici un sentiment, doar cu  un zambet ironic.