Omul, pionul destinului

Capitolul XIII: Adevarata fata a criminalului

Deodata aceasta aprinde lumina si ma lasa sa ii descoper chipul... Pentru cateva secunde repriratia mea s-a oprit, am clipit de cateva ori mai rapid pentru a fi sigur ca ceea ce vad este real.

- Iti era dor de mine? imi spune aceasta cu o voce foarte serioasa in timp ce imi arunca o privire tipica ei.

- Ioana... (\reusesc eu sa spun in momentul in care realizez cine este.

- Vad ca inca nu mai uitat dragul meu! exlama ea zambind.

- Ce cauti aici? De ce te-ai intors? tip eu surprins de intoarcerea ei.

- Hmm...pai sa zicem ca am aflat ca mai inlocuit cu o pustoaica naiva care crede ca tu ai putea ajunge vreodata sa o iubesti! imi spune ea in timp ce se roteste in jurul celulei in care ma aflam.

- O ador pe Carolina! Tu nu esti pentru mine decat o amintire urata... . Nici nu iti imaginezi cat de mult am suferit atunci cand ai plecat cu altul si mai parasit... . Carolina este persoana care a reusit sa ma faca sa te uit si care ma face fericit!

- Nu stiu de ce, dar nu te cred... Eu sunt drogul tau...sunt sigura ca acum cand m-ai vazut ti-am zguduit toate sentimentele pe care tu le simti pentru acea fetita...eu sunt femeia pentru care ai fost dispus sa renunti la tot, pana si la viata ta daca iti amintesti bine... . Si sunt convinsa ca da! imi spune ea pe un tot pervers zambind in coltul gurii.

- De ce te-ai intors? tip la ea isteric.

- Sa iti dau viata peste cap, sa iti arat ca nu poti iubi pe nimeni inafara de mine...imi apartii...

- Te-am uitat de mult! Carolina reprezinta totul pentru mine...

- Sa stii ca m-am gandit si la aceasta optiune! Tocmai de aceea am pus sa va fie urmarita orice miscare... Stiam ca tu esti plecat si ca alesei sa nu te mai intorci niciodata...Pur si simplu mi-ai oferit-o pe tava pe iubitica ta draga! Ai lasat-o fara protectie...off saracuta de ea...

- Ai facut ce? Ne-ai urmarit? Cu ce drept? tip incercand sa gasesc o explicatie.

- Calmeazate, ai rabdare...acelasi repezit ai ramas...

Nu ii mai zic nimic, nu imi venea sa cred ca s-a reintors in viata mea dand-o peste cap in cateva secunde...

- Te-am vazut cand ai intrat in tren si ai plecat, iubitica ta era pe punctul de a strica totul in momentul in care a decis sa vina sa te caute in gara...dar am avut grija sa nu te observe nici macar de la distanta...altfel te-ar fi gasit, iar planul meu nu ar mai fi dat roade... .  Ce noroc am avut ca a ales sa se intoarca la mama ta acasa care a primit-o cu bratele deschise... Era doar ea singura...si imi era mult mai usor sa imi duc planul la bun sfarsit fara ca nimeni sa banuiasca nimic... . Dar iar prea frumoasa ta iubitica imi da planurile peste cap, probabil a vrut sa ma scape pe mine de o treaba... 

- Nu inteleg nimic din ceea ce zici...si nici nu vreau sa te ascult, spui doar miniciuni....

- Ma tem ca de data asta nu ai incotr-o decat sa ma asculti dragul meu!!!

- Pleaca...nu vreau sa te mai vad vreodata in viata mea...

- Ohh, dar ce credeai? Ca voi ramane? Nu puisor... eu doar am venit sa rezolv o treaba si sa ma asigur ca tu ti-ai invatat lectia...

- Iubitica ta adorata a facut un infarct, iti vine sa crezi? Putea sa moara saracuta, ce pacat ca medicii au reusit sa o salveze...m-ar fi scutit pe mine de treaba murdara... ce mi-am zis atunci... "Planul pica...idiotii astia sigur o v-or interna..." Si i-a ghici ce supriza frumoasa mi-a facut mie Carolina... A refuzat internarea...atunci chiar i-am multumit...in sfarsit facea si ea ceva inteligent...