Miracolul

capitolul 4

Cap 4

      In sfarsit saptamana se terminase. Era vineri si orele se terminasera deci oficial Laura putea spune ca intrase in weekend….

      -Hei, Laura , vrei sa te duc acasa? intreba un baiat dintr-un Alfa Romeo rosu , decapotabil.

      -Nu, mersi. Prefer autobuzul , raspunse Laura cu un zambet irezistibil pe fata dar in gandul ei adauga “si cu asta se facura 8 pe ziua de azi”.

       Tipul respins facu o fata intristata si apoi apasa acceleratia. Laura isi dadu seama ca tipul vroia sa impresioneze prin frumusetea masinii sale ,ca si multi altii. Deci magazine tari erau ,masini si mai tari existau, orasul nu era urat de loc , pacat de locuitori.

      Deci inainte de a fi intrerupti de stim noi cine, va povesteam despre faptul ca Laura se bucura de venirea weekend-ului. De ce? Cum de ce? Pt ca avuse o saptamana ingrozitoare: inca era atractia principala din scoala , orasul-la fel de plictisitor si,colac peste pupaza, asa zisii ei prieteni de la vhechia scoala nuci macar nu mai raspundeau la telefon.Cel putin Mark nu mai mancase bataie.

       -Am ajuns! Striga Samantha atunci cand intra in casa. Ce? Era deja ora 6 ? Dar cum? Tot ce facuse era sa se gandeasca la ce facuse in saptamana asta si probabil ca adormise (si parul din cap ii daduse dreptate).

        -Buna mama! O intampina Laura pe mama sa atunci cand cobora jos.

        -Buna draga! Cum a fost ziua voastra?

        -Ca de obicei, dar cred ca pe Mark l-a afectat mutatul: a vorbit singur toata ziua, chiar si la scoala.

         -Si unde e acum?

         -Sus, in camera lui.

         -Bine, sa vad ce pot face.

        Samantha intra in camera lui Mark  dup ace batu la usa.

          -Salut Mark, nu ma saluti?il intreba mama putin ingrijorata

          -Aaa, buna mama. Nu am auzit cant ai venit. Dae hei, l-ai cunoscut pe John?

        Samantha ramasese o clipa tacita. Intrebarea o surprinse pe moment dar se candi totusi s-ai raspunda fiului sau.

          -Nu….nu cred, raspunse mama balbainduse in ciuda hotararii sale da a raspunde cat mai calm

          -Pai sa ti-l prezint: deci mama el e John(si arata spre ceva de langa el),are 16 ani si mia zis ca  sa nascut in casa asta in 1929, nu-I asa ca e tare?

          -Da dragule, cum sa nu, incerca Samntha sa para entuziasmata

          -Si vrei sati spun un secret?

          -Ce anume?incerca mama sa ii faca pe plac

          -Cred ca ii place de Laura, si spuse asta soptit de parca ar fi incercat s ail faca pe John sa nu il auda.

          Samantha mai statu putin de vorba cu fiul ei si apoi cobora incet scariele

          -Si, ce ai aflat? Intreba Laura curioasa

          -Si-a facut un prieten imaginar, ii raspunse mama la intrebare.

          -La varsta asta?

          -Mda, cica il cheama John.

          -Wow ,cate imaginatie, spuse Laura sarcastic

          -Are 16 ani si ii place de tine, continua mama in timp ce pregatea cina desigur ajutata de Laura

         - I-auzi…a inceput sa imi place de prietenul asta a lui.

         -A murit in cara asta, fiind impuscat in timpul celui de l doilea razboi mondial (John e-sau era-  evreu)

         -Cate datalii.

         -Mda , sip e la sfarsit a zis ceva de o anumita Anna Wass, care iti va face nu stiu ce luni la pranz.

         -Dar de unde stie el de….

         -Nu conteaza, o intrerupse  Samantha pe Laura, san u ne mai gandim la asta. Sa speram ca ii va trece intr-o saptamana- doua,

          -Sa speram, repeat Laura ganditoare

          -Mark, coboara, cina e gata! Striga mama si imediat se auzira si pasii lui Mark pe scari

        Cina decursese linistita, nimeni nu vorbise. Dupa ce terminara de mancat cei doi copii urcara sus. Laura nu mai suporta si il intreba nervoasa pe Mark:

        -Ia zi piticanie, de unde o cunosti tu pe Anna Wass?

        -Pe cine? Intreba Mark derutat

        -Hai, nu mai f ape prostu! I-ai spus mamei ca Anna Wass imi va face nu stiu ce luni la pranz.

        -Ce ai surioara, te-a afectat mutatul? si spunand acesteaintra in camera

        -Ha ha ha. Rade ciob de oala Sparta, spuse Laura ca pt ea, stiind ca Mark nu  auzi (si chiar daca era sa auda nu va intelege).

        Laura intra nervoasa in camera ei si se arunca in pat. Lua telefonul si incepuse sa scrie mesaje desi stia ca nimeni nu ii va raspunde la ele.