Miracolul

capitolul 17

*** pentru ca oricum nimeni nu ma crede ca John a fost doar produsul imaginatiei si  bolii Laurei am preferat sa sar peste explicatiile de gen " de ce il vedea Mark?" sau " ce a patit Anna in nustiu ce capitol?" sau "De ce e asa buna la matematica?" sau alte intrebari din astea la care oricum nu le gasesc explicatie.***

Cap 17

   Explicatiile date de Mark in legatura cu acel John al lui fusesera pe cat de incurcate pe atat de ciudate.Dupa spusele  lui, defapt John de care vorbea el in primele zile era un coleg de clasa si ca avea o sora pe nume Anna Wass si de aici stia el ce ii va face atunci la cantina. Cand Laura le intrebat pe fratele ei de ce i-a spus ca John are 16 ani si ca a murit in cel de al doilea razbui mondial, el a raspuns simplu ca era doar un joc.

     Dupa acea convorbire incurcata intre frate si sora, fata a preferat sa nu mai caute raspunsuri la ce a fost si sa accepte ca ea chiar avea probleme cu capul. Si in plus mai avea 4 zile de vacanta, dece sa nu se bucure de ele?

       Pe cer , soarele se zbatea din greu sa staraluceasca cat de cat iar zapada sclipea sub razele sale. De pe stanca ghinonista, acea  stanca care ii spulberase  visul Laurei, trei fete admirau priveliste aceea uimitoare si incepeau sa le dea atrubute tuturor schiorilor care le treceau prin fata.

      -Uite, uite, inca unul, striga cu o voce pitigaiata fata din mijloc si arata cu degetul spre un baiat care tocmai cobora cu viteza.

       -Cine ma? Ala cu geaca albastra? intreba o alta voce  putin mai ragusita care avea o nota de nedumerire in glas.

      -Nu mai. Nu nasorul ala. Tipul asta dracut si tare chipes cu geaca  rosie care tocmai trece prin fata nostra, raspunse prima voce aratand iar cu degetul sprea aceasi persoana.

      -Esti cel mai tare de pe partia asta, baby! urla cea de a treia voce si tipul se intoarse, isi ridica privirea si vazand-o pe fata care strigase zambi usor si ii facu cu mana.

      -Laura! strigara cele doua fete cu o privire care ii puse si intrebarea "Nebun-o, de ce dracu ai facut asta?"

     -Ce? Fix tu ai spus ca e dragut, o acuza Laura pe Ellie si se se intoarse, punandu-si mainile pe urechi semn ca nu mai vroia sa auda nimic din ce aveau cele 2 de spus. Fetele se apropiara de nebuna si incepura sa o "certe" si sa o amente ca daca se va intalni cu el si lor nu le va spune  nimic, va regreta amarnic.

     Dupa  cateva minute bune de certuri, amenintari si replici dure, in fata celor trei isi facu aparitia vesnica regine a ghetii, Anna Wass, impreuna cu cativa catelusi ce ii stateu la dispozitie. Aceasta imagine dezgustatoare le provocara o dorinta nemaiintalnita de a face o scurta plimbare in padure.

     Tabloul daruit de padure le facura sa se simta iar copii si fara asi da seama se aruncara in zapada inalta si incepura a face ingeri albi si reci de zapada, mai pe urma incepura sa cladeasca un om mare, mare, mare de zapada pe care il incoronara ca "Arthur, cel mai potrivit partener pentru Printesa Ghetii Anna". Si cum nu exista regat fara batalii, fiecare dintre cele trei incepura sa isi construiasca cate o cetate si in scut tim incepura un adevarat razbiu rece cu bulbari. Totul era perfec, acesta era lovitura decisiva, cine lovea acum dusmanul iesea invingator. Bulgarii zburara, zburara si cand sa loveasca tinta...

     -Au mai, au , aaaaaaau. Ce naiba? un baiat statea fix in centru cand cei 3 bulgasi vroiau sa ochasca tinta. Conducatoarele trupelor se indreptara grabite spre victima colaterala (nu de alta, nu prea le interesa pe ele starea de sanatate a avariatului, dar vroiau sa afle care lovitura ii doruse mai tare pentru a sti cine a castigat).

    -Stim ca esti bine, stim ca nu ai patit nicic, stim ca esti barbat si ca nici macar nu ai simtit bulgarii, dar ia zi din care parte a venit bulgarul care te-a lovit cel mai tare? Laura vorbi foarte repede  si o facuse pe victima sa nu mai inteleaga nimic. Ca semn a nedumeririi sale el scoase un " ce ma?" de fetita si facu ochii mari.

    -Hai mai nu ne mai tinne pe jar si zi odata din ce parte a venit bulgarul care te-a lovit cel mai tare?  Intreba Pink nerabdatoare si putin nervoasa ca raspunsul refussa sa apara prea curand.

   -Aia au fost bulgari? Am crezut ca au fost ghiulele, marturisi baiatul dar apoi, vazand privirile furioase ale fetelor continua, bine, bine, pai cea mai dureroasa luvitura a venit din partea aceea, spuse el si arata spre fortareata Laurei. Invingatoarea incepu sa faca un dans cidat insotit de cuvintele "sunt cea mai tare de pe partia asta". Acest dans amuzant ii facu pe toti sa rada si pe avariat sa spuna: Si eu care ma bucuram de titlul de  "cel mai tare de pe partia asta" dat de o fata care a urlat asta in gura mare de pe o stanca.

    Pentru prima data vorbele lui le facura pe ele sa fie atende si dupa o sucurta analiza si cateva secunde de tacere Ellie lua cuvantul:

    -Da,asa cum am banuit de la inceput :aratai mai bine de la departare.

    -Aaa, mersi, sa stiti ca ma simt.....Stai putin, ce ai spus?intreba  acuzatul dupa ce isi dadu seama ca el intelese numai ce vroia sa auda si ca vorbele lui Ellie spusesera fix opusul.

   -O, nimic baby, doar cruntl adevar, spuse Laura cu un glas mormantal ce le facu pe celelalte 2 fete sa rada.

  -Eee, stii ceva, incepu baiatul si o prinse pe Laura de brat, daca te crezi tu asa smechera ce ar fi sa mergi la o plimbare cu mine.

  - Ce? Nu! exclama Laura si incepu sa se zbata, dar cand vazu ca nu are nici un rost, se lasa batuta si il urma pe rapitor: ce cruda e viata .

   Plimbarea cu Julian (caci asa il chema pe cruntul si maleficul rapitor) fusese chiar placuta, era un personaj amuzant, poate chiar dragut dar se putea ca plimbarea lor sa fie una normala? Nu, nu se putea, deoarece Laura uitase sa isi ia pastilele si efectul aparu imediat.

  -Deja ai trecut la altul, rasuna  vocea lui John si o facu pe Laura sa tremure.

  -Pleaca! reusi Laura sa murmure si il facu pe Julian sa isi ridice un semn de intrebare.

  -Ce? Deja nu iti mai place compania mea? spuse fantaoma cu o voce de criminal in serie.

  -Pleaca, tipa fata si fugi cu ochii inlacrimati spre pensiune, lasandu-l pe Julian singur si confuz. Nu mai suporta, era prea mult, incerca sa il uite dau era prea greu. Ajunsa in camera ei Laura lua pastilele, si imediat dadu pe gat un pumn intreg de calmante. La inceput fata nu simti nimic dar, usor ,usor totul in jurul ei incepu se se intunece, corpul ii deveni tot mai moale si intr-un final cazu la pamant. Auzea in jurul ei zeci si zeci de voci care deveneu din ce in ce mai mici, tipete care se pierdeu si chipuri intetosate.