Miracolul

capitolul 14

Cap 14

   Era luni, trecuse deja o saptamana de cand Laura incepu sa il vada pe John cu alti ochi, Caper tocmai isi incheiase cele 5 saptamani de facut tema la matematica si totusi aceasta fusese una dintre cele mai rele zile din viata Laurei (sau cel putin asa candea ea atunci cand relua si iar relua aventurile ei de dimineata pana la ora de plecare de la scoala).

    Deci se sculase destul de tarziu, ratand astfel autobuzul,dar nu se lasa descurajata,  hotara,du-se sa o ia la fuga pana la scoala (ca na, doar nu luase degeaba locul 2 la concursul ala nenorocit) sperand ca va anunge macar pe la jumatatea orei. Toate bune si frumoase: Laura isi facea miscarea de dimineata fara nici o problema, muzica de la telefon ii suna in urechi, mai avea maxim 7 minute pana sa ajunga la scoala(deci daca nu se grabea prea tare avea sa intarzie vro 4 minute dupa profesor), avea o scuza sa nu mearga la prima ora ( de-o fi buna sau nu scuza aia ce mai conta, macar avea una), pana cand..., mda, pana cand scuza Laurei se adeveri si fu nevoita sa mareasca viteza deoarece in spatele ei un maidanez, cam nemultumit de trecerea ei pe la el, incepu sa isi apere terenul.

     Daca voi credeti ca cea mai mare problema a Laurei fusese  corcitura aia care o alergase si care o facu sa ajunga cu cu 2 minute inaintea profului va inselati. De ce? Cum de ce? Pentru ca fusese ascultata la 3 materii diferite in aceasi zi (ii ramasese datoare lui John vro 3 luni pentru ajutorul primit: ce cruda era viata...), retardata aia blonda se tot lua de ea si, a da, sa nu uitam  Sally si James isi pierdeau vremea nu stiu pe unde lasand-o pe victima in chearele nemiloare ale creaturii alea cu nume de Anna.

     Asadar, dupa o zi cum nu se putea mai rea, Laura era gata sa urce in autobuz, sa stea pe un loc mai in spate (de preferat la geam), sa ajunga acasa, sa isi usuce parul (deoarece, o zi ingrozitoare nu e destul de ingrozitoare fara o ploaie care se pate asemana cu o furtuna) si sa se intinda in patul ei, apoi dupa ce se va odihni putin, sa vorbeasca cu John. Da, asta era tot ce isi dorea Laura dar se pare ca universul nu era de partea ei deoarece, descoperise ca autobuzul avea "niste defectiuni majore si nu va intra in functiune pana ziua urmatoare".

     Fix cand ghinionista noastra declara acea zi de luni ca fiind cea mai nereusita zi din viata ei si ca nimic nu o putea face mai rea soarta ii arata ca mereu e loc de mai rau: Anna Wass tocmai trecu pe langa ea cu masina ei lucsoasa, cu o  nu prea mare dar destul de mare cat sa reuseasca sa o faca pe Laura fleasca din cap pana in picioare, devenind subiectul de amuzament a celor care erau de fata (si nu m-asi simti bine daca nu as preciza ca cei care asistasera la spectacol era intr-un numarv destul de mare, poate prea mare).

    Laura isi pierdu si cel mai mic stop de calm, ultimul ei strop, acel strop care facea difereanta dintre Laura si fata intunecata a Laurei, acel strop care o facea sa nu omoare pe oricine intalnea in calea-i, acel strop de calm era cel mai important lucru pe care trebuia sa il aiba Laura in acele momente si din pacate ea il pierduse, il lasa sa zboare , sa se piarda in imensitatea lumii si la suprafata sa iasa putin cate putin ucigasul in serie care zacea foarte bine ascuns in sufletul ei.

    Ceva in interiorul lui John se schimba atunci cand Laura fu imilita. Simtea ca se va intampla ceva rau, stia ca fata care se intimpari pe chipul prietenei lui nu aducea lucruri bune. John nu mai vazuse niciodata acea fata diabolica, transpusa de rautate, dar auzise de ea, Laura ii povestise si atunci cand ii povesti il impora ca, daca va vedea vrodata acel chip, sa incerce sa o aduca la normal. Atunci el rase, o luase ca pe o gluma, dar in aceste momente nu-i venea nici macar sa zambeasca. Ce putea face? Mintea lui nu producea decat cuvantul PANICA repatat la nesfarsit PANICA, PANICA, PANICA...Asta era, panica era raspunsul (mai mult sau mai putin):

     -Ce-ai zice daca asi lasa-o fara masina? o intreba John pe Laura sperand ca astfel ii va distrage atentia si ca isi va reveni din transa asta de rautatii. Si , spere bucuria lui, strategia ii reusi, iar pe fata Laurei se vedea usor, usor crescand un zambet si printre buzele ei dulci si rosii iesi , parca soptita , o intrebare de care depindea viata ei,  aceasta senzatie ti-o dadu acea intrebare rostita intr-un mod ata de ciudat pentru Laura, dar pana la urma era doar o intrebare banala enuntata astfel:

     -Poti face asta John? buza inferioara incepu sa ii trebure si ochii ei se faceau din ce ii ce mai mari. Zi John, poti? continua Laura  cu aceeasi intrebare pusa intr-o alta forma dar cu acelasi tin de "daca nu faci asta sa stii ca eu mor aici".

     Fantoma nu ii raspunse la intrebare si doar disparu pentru cateva secunde, iar atunci cand isi facu iarasi aparitia, Anna deja isise din masina ei pentru a constata ca are 3 din 4 cauciucuri sparte, Atunci cand era hotarata sa intre din nou in masina , urile ii erau incuiate iar cheile inauntru.

   -John, te iubesc! exclama Laura nefiind constienta de declaratie de dragoste (intamplatoare desigur) pe care io facuse fantomei amorezate. Pana una alta, nu era vina Laurei ca nu mai candea si ca o lua gura  inainte, ganditica si voi: ce priveliste putea fi mai buna decat aceea de a o putea vedea pe Cruela  cu rimelul intains, cu un pantof cu tocul rupt  si cu o multime de nervi? Nu stiti raspunsul?  Pai va zic eu: o priveliste mai frumoasa decatt aceea de a o putea vedea pe Cruela  cu rimelul intains, cu un pantof cu tocul rupt  si cu o multime de nervi  era era o priveliste care o infatisa pe Cruela  cu rimelul intains, cu un pantof cu tocul rupt  si cu o multime de nervi care nu avea telefon si nu era gata sa cheme un taxi sau o limizina.

    Zambetul Laurei pieri. se putea ca acest plan sa nu aiba o cheita de scapare? John vazu reactia ei la vederea mobilului si ii facu o proipunere:

   -Daca mai repeti oadata ce mi-ai zis mai devreme o las si fara telefon.

   Laura nu astepta sa i se spuna de 2 ori si imediat exclama un "Te iubesc" cat Asia de mare. Recompensa nu se lasa asteptata: imediat se porni un vant puternic, Anna fu trantita intr-o froapa de noroi si telefonul ei zbura spargandu0se.

    O, da., ziua aceasta incepea sa devina din ce in ce mai buna cu fiecare ras adresat Annei. Ce dulce e razbunare nu?

    -Hei, gagica,te ducem undeva? vocea li Sally veni dintr-o masina a carui sofer era James. Ai stat destul in ploaie? continua Sally dupa ce Laura se urca in masina.

    -Nu destul incat sa ma de fata scorpiei, marturisi Laura avand un zambet cat se poate de diabolic si ceilalti incepura a rade.

     James o lasa pe Laura fix in fata usii (vorba vine in fata usii ca pana cand intra ea in casa mai lua o portie de dus automat) si imediat se trezi in camera ei, isi schimba hainele si facu fel si fel de lucrusi plictisitoare. Cat isi pute ura fratiorul in momentele acestea, trebuia el sa se simta dat la o parte si sa il rapeasca pe John.

     Ziua trecu cat se poate de incep si cel mai plictisitor mod posibil, asa ca Laura avu staralucita idee de a se culca mai devreme. Lumea viselor puse repede stapanire pe ea. Avea un vis frumos, nu isi dadea seama ce visa dar ceva din fiinta ei ii spune ca visa frumos. Dintr-o data o lumina orbitoare o facu pe Laura sa tresara si sa se trezeasca din al sau vis.

    -De ce ma torturezi in halul asta? intreba Laura indignata atunci cand isi dadu seama ca cel care o trezise fusese John, caruia ii venise cheful de discuii la ora asta.

   -Imi pare rau, se scuza el cu o voce de inger, nu am vrut sa te trezesc.

   -Ce s-a intamplat. intreba Laura simtind dorinta arzatoare a lui John de a o intreba ceva anume.

   -Nimic, spuse el repede dar neconvingator.

    -Stii ca nimicul asta inseamna mult nu-i asa?il musta Laura parca pierzandu-si din somn si fiind mai atenta la ceea ce ura sa ii spuna John.

    -Mda, stiu, apoba John cu jumatate de grura. venindu-i sa moara a doua oara deoarece s-a dat de gol.

    -Deci...incepu Laura si il lasa pe John sa faca continuare.

    -Deci, azi dupa ce i-am facut stii tu ce scorpiei,tu ai spus ca ma iubesti...,John se opri pentru un moment pentru asi ridica privirea si pentru ai vedea fata Laure, apoi continua, ai spus-o doar asa sau tu chiar tii la mine mai cult ca le un prieten?

   -Iti spun doar daca imi anulezi cele 3 luni in care iti sunt datoare, spuse Laura cu un zambet larg pe fata si dupa pe John aproba fara sa ezite, Laura marturise: nu stiu, nu stiu cee cu mine, nu stiu daca ceea ce simt este iubure dar u lucru stiu sigur, dupa acele cuvinte ea nu mai cintinua si ramase cu acel cuvinte in vant

  -De ce lucru esti sigura, intreba John cu aceasi intonatie pe care o avea Laura ind il intrebase "poti face asta?".

   -Stiu sigur ca in mine arde dorinta de a te putea atinge, de a luat toate grijile tale asupra mea si tu sa zambesti.