Miracolul

capitolul 15

Cap 15

   Dupa 3 luni intregi de teste grele, de zile pierdute invatand, de ascultarile profesorilor care incercau sa te prinda cu cea mai mica greseala, de profesori plictisitori ce trancanesc fara rost si, in final, de ore de curs in care minutele ti se parau ani, toata lumea tanjeste dupa o bine meritata vacanta in care sa nu faci nimic alceva decat sa te distrezi.

    Da, la aceste lucruri ravneau si elevii claselor a IX-a care erau incepatori cu viata de liceu si care indurau cu greu cele cateva zile ramase pana la vacanta de iarna si care, bineinteles trageau chilulul cat mai des posibil, vrad sa scape de ascultarile de pe ultima suta de metrii.

   Asa se facea ca, la inceputul ori de geografie, cand profesorul vroia sa dea un anunt foarte important, mai mult de 50% din clasa suferea de boala "chiulangitus" si s-au gandit ca o pauza mai lunga le-ar fi mai alinat din durerile ingrozitoare.

    -Va rog frumos, incepu profesorul cu o voce ragusita, sa ii anuntati si pe colegii nostrii premianti, care sunt prea destepti pentru a ne face onoarea cu prezenta, ca pana maine la pranz se fac inscrieri pentru excursia la munte organizata, ca in fiecare an, pentru bobocii liceului.

    Dupa aceste vorbe profesorul isi incepu lectia, parca nepasator, dar pe fata i se citea dezamagirea fata de cei care nu s-au incumetat sa fie prezenti la ora.

     Stirea ca se organizeaza o excursie se raspandi destul de repede in liceau deoarece, cam 91% din cei diagnosticati cu sintomul "chiulangitus" s-au vindecat ca prin farmec si asaltara  fisele de inscrieri, vrand parca sa le devoreze.

    -Oamenii acestea nu au viata proprie, spuse Laura in timp ce trecea pe langa un grup de nebuni care urlau si se ingesuiau si urlau  si se bateu si faceau orice inafara de a fi civilizati. Nu pot sa cred ca imi voi petrece o intreaga saptamana suportandui pe astea, mai adauga Laura si cand spuse  "astea" arata spre grup si facu o fata  de parca cei de acolo ar fi avut nu stiu ce boala contagioasa.

    -Pai, de ce te-ai mai inscris? intreba John facand o fata de nevinovat si apoi afisand un ranjet cat America de mare. Ii placea sa o tachineze pe Laura si mai ales sa ii vada fata accea de "daca mai scoti un cuvant iti rup gatul". Mda privirea aceea nu avea sa ii faca rau cat timp el e practic......mort.

  -Ha ha ha! exclama Laura fara nici un chef, uite cine intreaba...Nu e cumva domnul:" daca castig pariul acesta tu de duci in excursia aceea de la munte"? O, ba da...Fix el e! Si daca nu ar fi deja mort l-as omora eu fix in momentul asta, fata facu o fata bosumflata exact cum facea un copil mic de 2-3 ani.

  -Hey, isi lua apararea fantoma, si in plus, nu eu te-am pus sa accepti pariul acela , intr-un fel avea dreptate. Nu el o indemnase sa accepte acel pariu, desi stia foarte bine ca Laura nu va putea rezista unui pariu care o implica pe cea mai buna prietena a ei, totusi, un pariu e un pariu si consecintele trebuie suportate chiar daca iti plac sau nu.

  -Mda, dar poate ma voi distra acolo, spuse Laura dupa ce depasi momentul de depresie si incerca sa gaseasca partea buna a lucrurilor. Nu am mai fost de mult la munte....

   John isi dadea seama ca nici macar ea nu credea ce spunea si intr-un fel ii parea rau pentru ca o puse sa faca asta. Dar asa cum spunea si ea, cine stie, poate (printr-o minune), se va distra acolo. Ce avea de pierdit? O saptamana de vacanta nu poate strica si nu omoara pe nimeni.

 ***

  -Haide-ti mai repede puslamale lenese! da, ati ghicit, acesta care  ii indemna cu atata caldura pe elevii claselor a - IX-a sa iasa din autocar era indusi stimabilu si ata de blandul domn' profesor de geografie, care inca avea ura pe chiulangii.

  -Venim, venim, se auzeau vocile elevilor, care, desigur, nici macar nu se deranjara se se ridice in picioare, ata de entuziasmati erau de ultima lor oprire din acea zi.

  Cand toata lumea reusi sa  iasa din autocar, camerele fura inpartite: o camera la 4 persoane, si bineinteles venira si regulile acelea plictisitiare cum ar fi : "sa stingeti luminile la ora 11", "sa nu distrugeti camera in totalitate" sau "baietii nu au voie in camerele fetelor si nici invers".

  La ultima regula Laura incepu sa rada, stia foarte bine ca John va fi tot timpul langa ea nu o va lasa sa moara in asemenea hal si mai ales o va inveseli daca printr-o intamplare a rortii ar cadea in camera cu niste fete din alea pe care le intalnesti pe centura.

   Ea deschise incet usa, cu respiratia taiata si spre bucuria ei vazu 2 fete (pe care nu le mai vazuse pana atunci, cei drept) dar care nu pareu a fi niste fitoase alintate si, daca avea noroc, putea sa treaca neobservata, sa para ca nici nu exista. Dar, din cate observa, tot cu ea erau doar 3 fete, deci unde era cea de a patra?

  -Patul cel mare e al meu, striga o voce pitigaiata si din dreptul usii se auzira niste tocuri cum se indreptara spre ele.

  "Si vorbind de lup si lupul la usa" gandi Laura si se intoarse pentru a vedea cine este cealalta  colega de camera pentru urmatoarele 7 zile. Cand se intoarse un alt cand ii invada mintea si o facu sa ofteze "Niciodata sa nu zici hop pana ce nu sari".

   -Tu! exclama vocea pitigaiata cand ii vazu fata Laurei si le facu pe cele 2 fete sa tresara speriate. Ce cauti tu aici? O sa cer sa mi se schimbe camera, spuse tipa cu o voce hotarata si dadu sa iasa din camera de vocea Laurei o opri.

    -Faci ce vrei. Dar nu cred ca cineva ar face schimb de camere cu cineva ca tine. Nu ma intelege gresit, nici eu nu suport sa te vad in fata ochilor mei frumosi, si cand spuse "ochilor mei frumosi" ii imita vocea si apoi cintinua, deci ai face bine sa ma suporti sau vei fi acuzata ca faci nazuri din prima ta zi aici.

    Anna iesi furoasa din camera si tranti usa cu forta, dar nu inainte de a bolborosi ceva care ar fi insemnat  "sa ma anunte cineva cand fiinta aia iese din camera". Cele doua fete se uitara uimite la Laura, lucru care o scoptea din minti iar cand nu ma suporta li se adresa:

  -Ce? Voua ce v-am facut? Sunteti in fan-clubul  "Anna Wass" si eu tocmai v-am pus idolul la punct si voi acum sunteti nervoase pe mine  sau ce naiba aveti?

  -Aaa, scuze, nu ne-am dat seama ca ne holbam, incepu una dintre ele care era mai sunda , cu un par cafeniu si ochi intunecati, doar ca stii....noi o uram pe Anna...

    -Asa si? intreba Laura nedumerita, deoarece nu intelese ce legatura avea holbatul ei cu ura lor fata de pitipoanca aia.

    -Pai nu am mai intalnit pe nimeni care sa ii raspunda cu atata calm si in plus sa o si enerveze in asemenea hal. Suntem doar surprinse, spuse cea de a doua su un par blon si ochi verzi, ca de smarald.

    -Aha, pai eu sunt Laura si dupa cum vedeti sunt cea mai mare rivala a chestiei aleia care tocmai a iesit din camera, spunand acestea intinse mana si afisa un zambet de mandrie.

    Ellie ( fata bruneta) si Pink (pe numele ei real Mary) erau niste fete de dreaba si spre surpinderea lor se intelesesera foarte bine (mai putin in momentele in Ellie si Pink se certau , sustinand ca baiatul acela dragut se uita la ea, pe cand el se uita prin ele spre Laura)

    Pentru cele trei fete ziua fusese destul de placuta: se dadusera cu sania, facusera multe multe multe poze, vorbira despre baieti (mai mult Ellie si Pink decat Laura)si o barfira pe Cruela (la etapa aceasta , cea excusa din vorbutul despre baieti, fu campioana, dand cele mai multe epitete despre creierul blondei, care era prea mic in comparatie cu orgoliul ei).

    -Adevar sau provocare?intreba Anna cu dispret atunci cand sticla se opri in dreptul celei mai mari rivale, care, din pacate, era colega ei de camera.

    -Adevar, raspunse ea simplu.

    -De ce baiat iti place? aceasta intrebare ii facu pe baieti sa fie mai atenti la joc si sa spere ca  macar unul dintre ei isi va auzi numele iesind din gura celei intrebate.

    -John, raspunse Laura plictisita, de parca nu ar fi existat