Miracolul

capitolul 11

Cap 11

 * In acesi zi, cateva ore inaintea balului*

    -Mama, am ajuns, striga Laura fara nici un chef in glas, nepasatoare fata de tot ce se intampla in jurul ei. Nu o mai interesa nimeni si numic si nici macara John nu-i va putea readuce zambetul pe buze. Nu-i venea sa creada ca isi incepuse saptamana asa de naspa. Ce viata mai avea si ea....

    -Draga, ce bine ai........dar Laura nu mai asculta si urca lenesa scarile care ii scartaiau sub picioare. Trebuia facut ceva cu ele, sunetul incepea sa o irite rau de tot. Ajunse in fata camerei sale si deschise ura ca un fulger, arucandu-si geanta intr-un fotoliu.

     -Mai, mai mai, asa iti tratezi tu toti oaspetii sau doar pe cea mai buna prietena a ta?

 Laura se intoarse brusc spre locucul de unde se auzi glasul acela. Acel glas suptire si pitigaiat dar care pentru ea, in acel moment are ca o muzica pt urechile ei. Dintr-o data ziua deveni mai buna, nu cu foarte mult, dar mai buna. O multime de intrebati ii invadau minte.Avea atatea sa ii povesteasca.... Dar ce cauta ea aici? De cand astepta? Ce parere avea despre camera? De unde naibii avea hainele alea, si cine a obligat-o sa le poarte? O, frate stateau groaznic pe ea.

     -Da hainele alea jos de pe tine, arati ca maicamea, spuse Laura uitand de celelalte indrebari care ii treceau prin minte si incepe sa faca fel si fel de fete in semn de "Daca mai vad mult hainele alea ma arunc de la etaj si dupa ce mor de bantui pe veci"

     -Stiu, cand m-am uitat in oglinda aceasta sa spart, primi Lina raspunsul si fata facu o fata de caine plouat si apoi continua, mama ta zice ca imi sta bine, Laura facu o fata de "mama meru zice asta cand vede o fata imbracata asa".In fine, tata m-a obligat sa le port, zice ca ma face mai matura si ca azi trebuie sa fac o impresie buna.

    -Sa faci o impresie buna pentru ce? intreba Laura nedumerita dar nu stia de ce avea impresia ca asta o sa fie prima dintre vestile bune pe ziua aceea.

    -Stii ca ai mei au divortat de ceva timp nu, fata se opri pentru ca Laura sa faca un semn din cap ceea ce insemna ca da, ei bine eu am ales sa stau cu tata iar tata, ca printr-o minune, a primit un post de munca chiar aici. Stau la cateva case departare..........

      Laura nu o mai lasa sa termine si scoase un tipat de bucurie, o imbratisa iar amandoua incepura sa sara de bucurie.Dintr-o data, Laura se opri si se uita urat la cea mai buna prietene. "Daca privirea ar putea ucide as fi moarta de mult" cam la asa ceva se gandea cea la carte se uita Laura si, asa ,ca prin magie, se trezi cu un pumn in umar.

    -Auuuuuuuuuuuuu, tipa ranita fracandu-si umarul incontinu, de ce naiba ai facut asta, stii ca doare. Urato, spuse , scoase limba si apoi ii intoarse spatele Linei.

   -Ieri de nu ai spus nimic, doar ai petrecut toata ziua cu mine, se explica Laura pe un ton putin prea tare.

    -Si sa pierd fata asta, se intoarse Sally si incepu sa rada, nu numai pentru ce spuse ea dar si de fata Linei. Avea fata aia de " ce ma??????", care o afisa foarte rar si care pe Sally o amuza cumplit.

      Laura statu putin pe ganduri si medita la cele spuse de Sally, intr-un fel avea dreptate, si ea ar fi facut la fel, sau cel putin asa credea. Dar daca i-ar fi spus de ieri ea putea avea o scuza ca sa nu mearga la Bal cu.....

     -Fat-frumos, spuse Sally iar Laura nu stia ce naiba se intampla.

     -Mai nou citesti gandurile? intreba Laura.

     -Nu, dar.........,Sally abia isi dadu seama desensul intrebarii Laurei.Te gandeai la el? intreba ea cu uimire si afisa un zambet diabolic, malefic, Al naibii si cu mutrele alea ca o bagau pe Laura in sperieti.