capitolul 19

333 12 4
                                    

Cap 19

   Sally isi astepta cu nerabdare cea mai buna prietene. Autocarul se lasa asteptat si rabdarea ei nu mai avea mult si se naruia. Da, ii parea rau ca nu a mers cu ea la munte dar nu a putut rezista tentatiei sa petreaca o saptamana intreaga alaturi de James. Avuse parte o saptamana de vis, ea si Fat-frumos, plimbanduse pe malul marii, stand imbratisati pentru a se incalzi unul pe altul si in final sarutul, acel sarut mult asteptat.

    Isi daduse seama ca amandoi fusesera niste prosti. Amandurora le-a fost frica de adevar, le-a fost frica sa isi zica ceea ce simt, le-a fost frica sa se uite unul in ochii celuilalt, le-a fost frica de proporiile lor sentimente, le-a fost frica de faptul ca ceea ce au simtit in acea seara la bal a fost doar o minciuna. Da, le-a fost frica dar, ca printr-o minune au reusit sa treaca peste,

    Acum ca acea saptamana se terminase Sally a inceput sa se gandeasca mai mult la prietena ei. Ii parea rau pentru ea, ca niciodata nu va trai acest sentiment, ca niciodata nu va simti acea bucurie. Laura era pre inganfara, prea plina de sine si nicodata nu si-a incalcat principiile. Ii placea sa ii vada pe baieti cum sufera din cauza ei, ii placea sa vada cum fetele o urasc pentru popularitatea ei dar ceva din orasul acesta o schimbase si sigur nu era plictiseala. O schimbase in bine, o facuse sa nu mai ia inseama popularitatea si imaginea, dar cand venea vorba de baieti aici nu se schima nimic.

    Autocarul se opri fix in dreptul dreptul lui Sally si ea astepta nerabdatoare sa o intampine pe Laura, care desigur va cobora ultima. Atepta plictisita pana cobora dita mai gloata de pustani rasfatati si apoi ramasese socata.  Acea fata care tocmai cobora treptele autocarului nu parea a fi deloc acea laura pe care o cunoscuse dintodeauna. Era prea...prea... fericita. Avea acea fericire pe care o poseda si ea. Bine, asta era cidat, dar macar nu isi schimbase gusturile in materie de prieteni.

   -Lina, exclama Sally in timp ce fugea inspre ea. Laura lasa bagasele jos si se duse sa o imbratiseza. I-a gost dor de ea chiar foarte dor. Dar nu o iertase pentru intamplarea cu James cand nu ii spuse ca isi va petrece vacanta cu el.

    Fetele facura cunostinta si se imprietenisera repede. Dar, din cauza faptului ca Pink si Ellie stateau in cealalta partea a orasului  cele 2 prietene ramasesera singura sa isi povesteasca. Sally ii povesti cum planificasera ea si cu James intalnirea, cum le facusera farse parintilor, cum fugeau la miez de noapte din camere, sarind geamul daca era nevoie, iar laura ii povesti despre Julian, prietenul lui Oscar si de farsele pe care i le facuse lui Anna. Ii povestise si de accident si de vis, dar preciza intruna ca a fost doar un vis mai ales John. Nu vroia ca cea maii buna prietena sa o creada nebuna.

   Deoarece mai era o saptamana pana la Craciun si traditia era ca in fiecare an sa decoreze o casa cele doua incepura sa faca planuri. In acest an era randul casei Laurei sa fie decorata asa ca era stabilit: in fiecare zi pana la Craciun sa  sa faca decoratiile, sa faca prajiturile, sa aduca bradul, sa il impodobeasca, sa decoreze toata casa si sa cante colinde.

    La sfarsit aveu sa isi faca propriile uraturi pentru a merge cu plugusorul in satul lor. Strabunicii multor copii din sat erau din Romania, pastandu-se astfel aceasta traditie de a merge cu steaua si plugusorul. Chiar daca nu prea le pasa de istorie sau de alceva ce avea legatura cu trecutul, in preajma sarbatorilor aveau acea tendinta de a cauta pe internet colinde in romana.

   Zilele treceau repede si casa arata ca un adevarat templu al craciunului: sute de luminite care staluceau in noapte, mosul care te saluta, o iesle in case se odihnea pruncul Isus, mirosuri care te faceu sa plutesti, fel si fel de prajituri, si mai ales Mark care era deghizat in spiridus. Ce putea fi mai frumos?

   -Hei, Mark! Nu imi spui si mie o poezie, intreba Sally mai mult pentrui al enerva. Mark era ca un frate penru ea asa cum Laura era ca o sora. Dar prichindelul nu o lua in seama si reincepu se alerge prin casa.

   -Si, ce a zis James? intreba Laura dupa ce fratiorul ei disparu din peisaj. Vine in seara asta aici sau nu?

  -Ce conteaza ce zice el? raspunse Sally tot cu o intrebare. Oricum tot ca mine va face, cele doua incepura a rade. Sally, la fel ca Laura, stia cum sa tina  un baiat sub papuc atunci cand era nevoie. Dar noii tai prieteni ce au zis, intreba Sally la randu-i.

  -Pai, Julian si Oscar au venit in vizita la fete deci, vom avea 2 invitati in plus,, dar cu cat mai multi cu atat mai bine.

  Usor, usor se inopta si invitatii aparura.  Era mare veselie in casa, cei sapte vorbeu si radeau intruna. Cei 5 care fusesera la munte povestisera cum  au dat foc la toate hainele Annei, cum au inceput sa strige in gura maren ca e incendiu si ca trb sa evacueze camera. Imediat ce blondina a iesit din camera ei au inchis-o afara si au lasat-o si fara haine. Cei doi care si-au petrecut saptamana la mare au povestit cum, dupa ce s-au certat cu parintii, i-au lasat in mijlocul marii o seara intreaga.

  -Vreti sa va zic o poezie? intreba Mark inofensiv si dupa ce primi aprobarea invitatilo incepu sa zica cu glas dulce: 

Uite ca afara ninge

Si usor se face noapte

Deci daca te-ai plictisit

M-ai daua naibii de carte

De ce sa stai si sa citesti

Cand afara e minunat?

Nu mai bine te imbeti

Si mergi apoi la colindat?

Iata ca azi eu am ajuns

Sa va zic o poezie 

Si daca nu va place

Sanatate sa va fie

Eu va zic doar o data

Caci as vrea si o rasplata

Deci o sa va spun acu'    

S'il vous plaît monsieur!    

   La ultimul vers al poezie toti incepura un hohot de ras deoarece micul spiridus intinse mana si facu niste ochi dulci de catelus. Cum ai putea sa ii rezisti piticului? Dupa ce se alesese cu vro 35 de verzisor Mark o zbughi si ii lasa pe cei mari in tihna.

    -Aaaaa, tipatul pitigaiat al lui Ellie cutremura casa. Toti se adunara in jurul ei pentru a vedea care e problema si apoi toti inghetara. In perete era deschisa o usa si depa ea, cufundat in intuneric si prafuit zacea un schelet a carui craniu era strapuns de un punc.

MiracolulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum