Miracolul

capitolul 18

Cap 18

     Laura incerca din rasputeri sa isi deschida ochii, sa isi miste degetele sau sa faca orice altceva, dar era in zadar. Nu era destul de puternica si lumina care patrunsese incepeasa se se stinga, lasand-o pe fata in negura. Vroia sa alerge, sa prinda lumina care se indeparta , stia ca prizand lumina va reusi sa se miste in realitate, dar cu cat fugea mai tare cu atat  punctul stralucitor se indeparta mai tare. Ea cazu la pamant si lacrimile incepura a curge. De ce plangea? Ce motiv avea ea sa se intoarca in lumea aceea? Ce insemna acea lume fara John? John...daca ar fi fost real nu ar fi lasat-o sa moara? De ce nu o protejase? Ce prostii zicea...John nici macar nu era existent... nu?

    Dar daca era aevea si ea ignora asta? Daca, dupa atata timp, isi gasise perechea si ea cu piciorul la toate? Trebuia sa se intoarca, sa afle adevarul! Laura isi sterse lacrimile si mai incerca inca o data sa se reitoarca, dar nu reusi. Cu ce gresea? Trebuia sa se intoarca, sa revina la John, sa afle adevarul, sa il omoare pe ala care o impinse de pe stanca si o facu sa ajunga la spital, trebuia sa se razbune pe Anna, trebuia sa nu le dezamageasca pe Ellie si Pink, trebuia sa se intoarca si sa faca toate acestea.

   Dintr-o data, acea lumina care aproape se stingea, incepea a crestea si a o cuprinde pe Laura. O invaluia intr-o lumina divina, calda, era o lumina care ii dadea sperante si mai ales o lumina care o ajuta sa revina inapoi la omenire. Ce bine era...

   -Laura, te simti bine? Te doare ceva? Sa chemam salvarea? vocea lui Ellie era mai pitigaiata ca de obicei si pe fata ei se citea disperarea. Ce naiba? Ea se indopase cu pastile si nici macar o amarata de salvare nu au chemat? Ce prietene.....Dar stai, ea nu era in camera in care lesinase ci era langa stanca. Wtf? Ce se petrecea aici?

  -Ce naiba am patit? intreba Laura uitanduse in jurul ei nedumerita. Isi rasuci privirea, atent, pana ajunse la un punc , si in fata ochilor ei se infatisa nemernicul, idiotul, betuvul (mai zic? nu mai zic ca suntem in post si fac pacat. asa sa revenim.) care o impinse de pe stanca. Da acum chiar avea nevoie de o explicatie.

   -Pai nebunul asta de Erik (deci asa il chema), sa imbatat si te-a impins, tu te-ai deschilibrat , ai cazut si ai stat inconstienta vro 5 minute, ii explica Pink calma Laurei, dar se uita cu  ochi de sarpe la.. la...la...el (ca sa nu mai dau alte adjective).

   Accidentatei ii trebuira cateva secunde sa analizeze fiecare cuvant din informatie si apoi isi dadu seama: totul fusese un vis. Absolut totul fusese doar un vis: Julian, omul de zapada, rasboiul, boala. Dar daca boala fusese un vis unde era John? Laura isi plimba privirea in speranta ca ii va gasi privirea dulce a bunului ei prieten. Dar de ce nu era acolo? De ce  nu era langa ea? De ce?

   -Hai Laura, sa te ducem in camera, spuse Pink intinzandu-i mana Laurei si Ellie li se alatura. Cat de bine era la caldura sa te intinzi  in patul tau moale si sa....sa...doooormi.

   Iar era intuneric. era iar in negura, iar era singura si trista? De ce nu era John aici? De ce niciodata nu se termina singuratatatea acesta? Atatea intrebari pentru ce? Ea se reintoarse la omenire pentru el gasi pe cel pe care il iubeste. De ce acel cineva a disparut? Intrebarile care incepeu cu "de ce..." incepeu sa isi faca iarasi aparitia. E numai vina fantomei. Trebuia sa fie langa ea si el a disparut ca un las.

  -Bau! o voce ii intrerupse Laurei sirul neintrerupt de ganduri si o ridica din negura. Cine indraznea sa ii tulbure visul (mai mult un cosmar, dar trecem la detalii)?

   - Ce nai...John? intreba nedumerita Laura si apoi isi dadu seama ca cele trei colege de camera dormeu duse. Fata cobora din pat, ii facu semn fantomei sa iasa pe balcon, isi lua un halat pe ea si lua urma transparentului.

    Intre cei doi se lasa o liniste apasatoare. Nici unul dintre ei nu stia cu ce sa inceapa. Laura nu stia daca sa intrebe de ce se evaporase si John nu stia cum sa explice disparitia lui. In cele din urma Laura deschise subiectul.

   -De ce m-ai abandonat acolo? vocea ei era indurerata deoarece isi daduse seama de adevar. El o lasase singura acolo. O lasase sa zaca fara ai pasa daca moare sau nu. Chiar daca era o fantoma era  lipsit de suflet.

   -M-am speriat! bine, la raspunsul asta nu se astepta, o facuse curioasa. Am crezut ca o sa te pierd, acum cand dupa atatia zeci de ani te-am cautat si in cele din urma te-am gasit am crezut ca vei disparea asa cum au disparut toti ceilalti pe care i-am iubit. Tu esti singura pe care am iubit-o, o iubesc si o voi iubi. Si atunci cand ai cazut am crezut ca ma vei pasari si tu.

  -Dar unde ai fost? intreba Laura simtindu-se cum ura face loc curiozitatii. Defapt aceasta intrebare era pusa ca sa nu spuna "si eu te iubesc" si spera ca John sa nu isi dea seama.

  -Am fost sa imi vizitez familia, ii raspunse John ci gingasie, am fost sa ma rog sa traiesti si sa te intorci la mine. Le-am spus parintilor ca te-am gasit si le-am spus cat de mult te iubesc..

  -Si eu te iubesc mai mult ca orice, marturisi Laura si il lua pe John, acesta era prima declaratie pe care i-o facu in fata Laura, pentru tine m-am intors, pentru tine nu am murit si pentru tine vreau sa traies vesnic. Si pentu asta vreau sa imi promiti ca nu ma vei parasi niciodata.

  -Promit, spuse John si fata tresari caci simtise o mica atingere pe mana ei. Se uita in jos si vazu mana lui peste a ei.

   Mai statura ceva timp impreuna si apoi Laura se culca inapoi. Avea de gand ca in ziua urmatoare sa faca toate ce a visat (tot inafara de lucrurile pe care il impicau pe Julian, daca exista, si de alungarea lui John) si sa ii taie capul nebunului beat. Fata spera ca totul sa iasa bine si cand va pleca din acesta vacanta sa plece cu 2 prietene in pus de cum venise.

  Cea de adoua zi fusese perfecta. Spre surprinderea Laurei, Julian chiar exista si nu a putut rezista tentatiei de a striga "esti printre cei mai tari de pe partie, baby si Pink vrea o intalnire cu tine". Facusera inberii, pe regele Arthur, razboiul rece si chiar si victima aparuse. Singurele schimbari au fost ca Pink a plecat cu accidentatul , Ellie cu un prieten de a lui si Laura cu John.

*** stiu ca este scurt dar nu ma omorati. priviti partea buna a lucrurilor: laura nu e moarta si John nu e produsul imaginatiei ei. Au  mai, am zis sa nu ma omorati. Frate ce lume.....***