Convergent

Capitolul 14

-Pentru că e un nemernic bun de nimic, care aleargă doar după femei, pe care eventual le mai şi violează, mă înțelegi?

-Ooo, te rog! De ce exagerezi?

-Era mai bine să-l las aşa? Foarte bine, altă dată o să am grijă să nu mă mai bag. O să-l las să facă ce vrea cu tine, dacă tu preferi asta!

-Ce credeai? Că dacă-l bați măr te va aplauda toată sala pentru că eşti un gentleman?

-Problema este că n-am nevoie de toată sala aia, de tata sau de oricine altcineva! N-am făcut-o pentru apreciere şi recunoştință, dar dacă aşa mă consider, atunci este strict problema ta!

Mi-o aruncă în față şi se îndepărtează de mine. Habar n-am unde se duce, dar nici nu mă chinui să aflu. Mă deranjează atât de tare atitudinea lui! Nu este că nu am apreciat intenția lui, doar că a reuşit să pună o mulțime de oameni pe jar şi şi-a pătat respectul şi demnitatea în fața oamenilor prezenți acolo, doar din cauza unui nenorocit.

Întunericul a pus stăpânire de-a binelea. Doar luna plină şi miile de stele argintii îmi mai luminează calea. Întotdeauna mi-a plăcut să privesc stelele, să le urmăresc jocul.Mereu am crezut că acestea au ceva de zis, au un mesaj pentru noi toți, şi încă cred asta.

Mă hotărăsc să-l urmez, înainte să mai ia şi alți oameni la bătaie, chiar dacă nu ştiu încotro a luat-o. Aş putea întreba pe cineva, dar pe cine? Intru în sală şi observ că unii oameni au început să plece, alții încă discută. Imediat ce-l zăresc pe tatăl lui Alexander, mă îndrept spre el, în speranța că a văzut unde s-a dus.

Ca şi Alexander, este un bărbat frumos care îi seamănă destul de bine. Spre deosebire de acesta, el are ochii verzi, în timp ce Alexander are ochii negri. Desigur, vârsta mai înaintată, se citeşte pe chipul domnului din fața mea.

-S-a dus probabil sus, în camera lui, spune, iar eu încuviințez, mulțumindu-i.

Urc scările şi încep să caut în fiecare cameră. Intru într-un dormitor în care predominau albul şi cremul, cu mobilier masiv de lemn şi o oglindă încorporată într-o masă, unde probabil se aranjează o femeie.

Caut şi în celelalte încăperi, şi în final, în penultima cameră de pe partea stângă, dau de un bărbat care stătea cu fața îndreptată spre geam şi fuma. Intru încet, sperând ca acesta să fie Alexander, şi să nu fi dădut buzna ca o idioată în camera unui alt om.

Merg în dreptul lui, dar acesta nu-şi întoarce capul spre mine, ci încă priveşte bezna nopții.

-Eşti bine? întreb foarte încet, chiar dacă nu am intenționat asta.

-Vreau să dorm, spune şi se îndreaptă spre patul uriaş cu aşternuturi negre, peste care se trânteşte greoi.

-Nu poți să dormi cu rana aia, spun şi fac semn spre buză. Se va infecta, adaug.

-Şi? Nu ți se infectează ție, răspunde surprinzător de calm.

-Termină! N-ai cum să stai aşa.

-Nu se moare din aşa ceva, răspunde râzând de naivitatea mea.

-Merg să caut ceva cu care să-ți curăț rana, spun şi rămân surprinsă când bărbatul nu protestează, ci se supune angajatului pentru prima dată.

Mă îndrept spre baie, în căutarea unui dezinfectant, sau orice care să-i poată curața rana. Îmi distrage atenția o cutiuță albă ce se afla pe un corp. Merg spre ea şi o apuc imediat, sperând să fie ceea ce caut. Zâmbesc încrezătoare când realizez că este o trusă de prim-ajutor şi o iau după mine, întorcându-mă în dormitor.