Capitolul 2

634 48 1
                                    

Înghit în sec apoi oftez zgomotos și dau drumul la radio ca să destind atmosfera asta încinsă... Știu că Emm' ar vrea să îmi pună mii de întrebări, dar acum, chiar nu am chef de ea... Mai ales când vine vorba despre situația asta ridicolă...

-Deci... spune Emm' spărgând liniştea

-Deci ce?! spun la rândul meu

-E drăguț... spune ea zâmbind

-Şi ce propui?! întreb dând cu mâinile în volan

-Uşor... Nu mai fi aşa recalcitrată! Ce faci azi? întreabă încercând să schimbe subiectul

-Nimic. Chiar nu am nimic în program... De ce?

-Păi nu știu... Ce zici să mergem la pişcină? întreabă ea zâmbind

-Sună bine... Doar să nu vină şi Sarah... Şti cât de mult mă enervează! spun de parcă ar fi evident

-Sunteți gemene! De ce naiba nu vă înțelegeți?!

-Poate pentru că îi place să mă calce pe nervi? Oare de ce?! spun ironică

-Bine... E 3 PM, ce zici de ora 4 şi jumătate?

-E bine... Vin să te iau!

-Te aștept. Ceao!

Spune în timp ce eu parcam mașina în fața casei ei... Iese rapid și îmi face cu mâna și îmi trimite o bezea în aer, iar eu mă prefac că o prind în pumn și îi fac cu mâna la rândul meu.

Am accelerat și am pornit spre casa mea... De afară totul părea liniștit, fără nici-o certă... Sper ca așa să fie și în casă.

Cobor din mașină, asta după ce o parchez. Blochez mașina și mă îndrept spre casă sperând să fie liniște, dar nu era așa. Sarah și Andrew erau cocoțați pe canapea bătându-se pe telecomandă.

-Ce mama naibii se petrece aici? spun în timp ce îmi trântisem geanta de podea, aceștia oprinduse

-Hey, Davina! îmi zâmbește Drew

-De ce vă bateți? Și să nu îmi spuneți "Pe telecomandă!" ! țip eu la ei și se pun pe canapea

-E o piticanie proastă! spune Sarah

-Sarah, pentru numele lui Dumnezeu, ai 22 de ani! Maturizează-te! Drew e doar un copil, ce vrei de la el? încep eu deja scoasă din sărite Unde e tata? spun și mă trântesc lângă ei pe canapea

- La mama... Cred! spune Drew trist

-Omul ăla nu se mai satură să meargă acolo? spune Sarah

-Sarah, cum poți fi așa de insensibilă? E mama ta! Doar pentru că a murit asta nu înseamnă că trebuie să fi așa! Te-a iubit! Sunt sigură că l-ar fi iubit și pe Drew la fel cum ne-a iubit pe noi, poate chiar mai mult! spun, iar Drew pleacă rapid în camera lui

-Felicitări! spune Sarah ridicânduse de pe canapea Ai adus vorba de moartea ei... se uită cu dezgust la mine și pleacă in bucătărie

I want to rememberUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum