I want to remember

Capitolul 6

Au trecut două luni. Două luni nenorocite în care nu m-am văzut deloc cu Ryan, nici pe stradă nu ne-am întâlnit întâmplător. Cred că mă evită! Sigur o face...

În aceste două luni am primit doar trei buchete de flori cu bilețelele acelea, cuvintele erau "SĂ" , "ÎȚI" şi "AMINTEŞTI!" , gândul m-a dus imediat la Ryan, dar nu îmi răspunde la telefon... Asta înseamnă că nu este el... Adică de ce s-ar ascunde aşa dacă nu este el, nu?

De o lună lucrez ca şi chelneriță la un reataurant din centrul oraşului. Ştiu, de la asistentă-secretară am ajuns la chelneriță... Tot ce contează acum este că job-ul este bine plătit. Este un restauran mai pentru snobi, ca să zic aşa, doar e Vetri... Dar nu contează, având în vedere că Andrew a început şcoala şi trebuie să plătim toate cele.

-Davina, ai primit un alt buchet! mă strigă Sarah

-Serios? De ce mama naibii nu îmi zice o dată cine e şi gata? E mai simplu! strig coborând scările şi îndreptându-mă spre living

-De data asta nu e numai un buchet de flori, este şi o ditamai cutia... Cine s-ar uita la tine încât să îți trimită un cadou? Eu sunt mult mai uimitoare! spune ea şi îşi dă părul pe spate dramatic

-Țin să îți reamintesc că suntem surori, gemene chiar! spun accentuând cuvântul "gemene"

Îşi dă ochii peste cap şi pleacă. Mă îndrept spre uşa care era deschisă, apoi mă aplec luând cutia, peste care era pus buchetul de flori. Urc scările uşor şi intru în camera mea punând florile în vaza de pe birou, iar apoi desfac cutia. Şi dau de o cutie mai mică de pantofi, iar sub aceasta se află o rochie din câte cred eu, roşie, care după cunoştiințele mele pot spune că este făcută din mătase.

Am scos rochia şi am început să mă minunez de frumusețea ei. Era simplă. După ceafă venind strânsă cu ajutorul unor nasturi. Spatele este gol, iar în fața nu lasă un decolteu uriaş, dar o mică ruptură ce lasă vedere la bust este prezentă. Partea de jos a rochiei vine din când în când crăpată, ceea ce oferă un aer mult mai plăcut. După ce o analizez îndeajuns o aşez pe pat apoi să îmi îndrept atenția spre cutia de pantofi. O deschid şi găsesc înauntrul acesteia nişte sandale finuțe, de maximum 8 cm înălțime, fără platformă şi aurii.



Pe capacul cutiei era un plic lipit. L-am luat apoi l-am deschis cu tragere de inimă. Ce pot spune mai mult decât că, după mine, timpul parcă s-a oprit în loc, iar eu am început să citesc scrisorea. Da, este o scrisoare.

"

Dragă Davina,

Ce faci? Eşti bine? Cum te mai simți? Spre că te simți bine... Şti, noi nu prea am mai vorbit de ceva vreme, iar cum eu am ajuns cu "propoziția" la final, adică sper să înțelegi la ce mă refer, trebuie să îți şi spun cine sunt... Dar asta o vei vedea singură, diseară, la restaurantul la care lucrezi. Ştiu că astăzi nu munceşti, deci te poți bucura de o cină romantică alături de mine. Noi nu ne-am mai întâlnit de mult, de aceea vreau ca totul să iasă perfect. Te vreau pe tine, îmbăcată în această rochie, care nu se compară cu obrajii tăi îmbujorați şi cu frumusețea ta, dar şi cu acele sandale nude care se potrivesc perfect. Sper să vi. Te aştept acolo la ora 20:00.

Te iubesc!"

Bun, asta e cât se poate de ciudat, dar ceea ce e şi mai ciudat este că mă duc!Știu că poate fi un nebun care mă urmărește de ceva vreme, dar tot vreau să știu cine este...

-Deci, de data asta ce mai vrea? îi aud vocea Sarei

-De data asta vrea să ne vedem! spun entuziasmată