I want to remember

Capitolul 16

Davina's POV

Mă trezesc buimacă din cauza unor şuşoteli, iar când deschid ochii îl văd pe Ryan cu o fată brunetă şi ochii albaştrii.

-Ryan, spun eu după care imediat casc.

-Davina, te-ai trezit, exclamă el. Ea este Clarissa, verişoara mea. A venit să mă anunțe că se mărită.

-Oh, felicitări! Casă de piatră! Adaug eu.

-Mulțumesc mult! Şi vouă felicitări, doar aşteptați un copil, nu?

Imediat cum aud întrebarea încep să zâmbesc ca o nebună, iar mai apoi îmi pun mâna pe pântecul neumflat. Ryan îşi pune mâna dreaptă pe umărul meu, iar cea stângă pe mâna mea de pe pântec.

-Da, chiar aşteptăm unul, zâmbetul meu era larg.

-Mulțumim, Clarissa, dar acum cred că ar fi bine să plecăm de aici, mai ales că s-a trezit şi Davina, dar poți veni oricând la apartamentul meu. Aici nu suntem chair atât de bine veniți ca înainte, spune Ryan.

-Părinții tăi chiar nu mă plac, nu, întreb eu cu privirea în jos.

-Nu mă interesează ce cred ei! Mă intereseaza de tine şi de ceea ce faci tu! Îmi prinde palmele în ale lui şi mă priveşte în ochii.

-Dar Ryan, până la urmă ei sunt familia ta! Sunt părinții tăi!

-Nu, tu eşti familia mea! E clar, tună el furios şi mă face să tresar şi să înghit în sec.

-Ryan, o sperii aşa! Davina e o persoană caldă şi firavă, nu poți țipa la ea când ai tu chef, strigă Clarissa la el.

-Dar dacă ea îmi pune la îndoială iubirea, strigă el nervos.

-Nu mă îndoiesc de iubirea ta, cap sec, ci îmi fac griji pentru tine, strig eu ridicându-mă din pat.

-Ei, nu zău! Da' ce ar fi ca tu să nu îți mai faci atâtea griji pentru mine şi să mă laşi pe mine să mă descurc cu problemele mele!

-Parcă eram o familie, acum vrei să îți rezolvi singur problemele?

Capul mă durea îngrozitor, iar o stare de vomă începea să se simtă prezentă în corpul meu. Îmi pun mâna dreaptă pe frunte, iar cea stângă pe pântec ascultând ce mai bolborosea Ryan.

-Suntem o familie, iar fiecare familie are un stâlp, nu, întreabă el retoric.

-Ştii ceva? Lasă-mă-n...

Dau să îmi termin propoziția, dar mâinile îmi sunt poziționate în dreptul guri. Caut disperată baia ca mai apoi să vărs tot ce mâncasem astăzi.

-Nu, las-o, nu ar vrea s-o vezi aşa, aud vocea Clarissei.

-Şi cine va fi lângă ea? Tu?! Dacă te duci acolo vomiți şi tu cu ea, lasă-mă, strigă Ryan la verişoara lui, ca mai apoi să îi simt palma pe spatele meu şi părul ținut.

Având în vedere că eram în genunchi, cu toaleta în brațe, la propriu şi la figurat, şi el s-a pus la fel lângă mine. După ce dau tot afară încerc să mă ridic, dar nu reuşesc, aşa că stau în continuare pe podea, dar Ryan mă trage la pieptul lui mângâindu-mi capul.

Stateam la pieptul lui ca un copil în sânul mamei. Mă simt protejată în brațele lui, protejată de orice este înafară, dar de el nu! Nu sunt protejată de răzbucnirile lui sau de schimbările bruşte de comportament.

-Te iubesc, îmi şopteşte, apoi mă sărută pe frunte, iar eu mă cuibăresc în brațele lui mult mai bine.

Oftez adânc căci trebuie să mă ridic de aici, iar Ryan observă asta, aşa că se ridică de la podea şi apoi mă ajută pe mine.

-Davina, nu ai fost la vreun control, întreabă Clarissa.

-Azi, spun aşezându-mă lângă ea.

-Şi nu ai primit nişte vitamine, ceva?

-Nu, mi-a spus că va trebui să fac nu ştiu ce test pentru sintome şi atât!

-Ryan, trebuie să meargă undeva la un doctor mai bun, pentru că ea are nevoie de calciu şi vitamine, îi spune Clarissa îngrijorată!

-Sincer, aveam asta în plan, având în vedere că ea a văzut ceva ce a speriat-o!

-Ryan... Calmează-te, spun prinzându-l de braț.

-Nu pot, Davina, dacă tu ai nevoie de vitamine, calciu sau mai stiu eu ce ca să poți ține sarcina? Sau dacă sarcina asta te va pune în pericol? Mă pot calma, mă întreabă el.

-Uite Ryan, azi mergem în parc, îmi iei înghețată, vată pe băț, mergem apoi acasă, dormim, si vedem mâine ce facem! Nu am chef de un alt control astăzi, mă milogesc eu de el.

-Bine, oftează căzând la pace cu mine.

-Yeyy, mă bucur ca un copil mic.

Oftează şi mă prinde de mână. Clarissa ieşise din cameră înaintea noastră, ca mai apoi să ieşim şi noi. Nimeni nu ne-a întrerupt mersul spre uşa de la intrare. Nimeni nu ne-a deranjat până acum.

Am reuşit să ieşim din casă fără să fim văzuți, iar noi începusem să râdem ca niste nebuni scăpați de la un azil. Am ajuns cu spatele lipit de portiera maşinii, iar cu Ryan în fața mea. Stătea cu mâna dreaptă lipită de capotă aplecându-se şi sărutându-mă.

-Parcă am fi într-un film de dragoste! Jur, exclam eu şi încep să râd.

-Cum aşa, întreabă ridicând o sprânceană.

-Păi, parinții băiatului nu acceptă fata, băiatul fuge cu fata şi îşi formează o familie. Nu sună a clişeu, îl întreb eu, după care îmi muşc buza.

-Nu! Nu e un clişeu. Şi dacă îți mai muşti buza aia mult nu o să mă mai intereseze dacă eşti sau nu însărcinată, sau că te vrei înghețată şi te voi duce direct acasă unde îmi pot face de cap cu tine, mârăie el.

Înghit în sec, iar apoi îmi umezesc buzele. Îl privesc atentă pe Ryan, după care spune.

-Ți-a mâncat pisica limba?

-Nu, mi-a mâncat-o un motan pe nume Ryan Harris, îi şoptesc eu, după care îl împind şi fug spre portiera pasagerului, urcând în maşină.

Ryan urcă şi el, mă priveşte câteva secunde, după care începe să râdă, iar eu, ca o fraieră ce sunt încep din nou să râd.

NEEDITAT