I want to remember

Capitolul 10

Mă trezesc, de ce? Pentru că organismul meu îmi cere asta. Sunt prinsă într-o capcană umană, într-o cușca ce nu avea să îmi dea drumul curând. Ryan mă ținea în brațe, cu picioarele încolăcindu-le pe ale mele, iar trunchiul îmi este strâns de brațele lui mari si lungi. Capul lui? Ei bine, capul lui este băgat, la propriu, intre sânii mei minusculi. Îmi dau capul ceva mai în spate observând goliciunea noastră. Înghit în sec, ca mai apoi să încerc să îl trezesc pe Frumosul Adormit de pe mine.

Mă zgâlțăi puțin pentru a-l trezi, dar tot ce primesc in schimb sunt doar niște mormăieli. Oftez iritată și mă ridic în fund, cu patura peste bust și cu un Ryan surprins. 

-Ce ai femeie, de ce nu m-ai lăsat să dorm! Spune morocănos

-Erai prea greu de susținut! Spun eu la fel de morocănoasă

-Păi nu puteai să mă trezești cu un sărut și apoi un "Bună dimineața, iubire!"? Mârâie frustat

-Mai vrei și "Bună dimineața, iubire!", du-te de aici! Spun în timp ce mă apucă râsul, iar apoi dau cu prima pernă pe care o prind în el

Se uită la mine confuz, după care se trezeşte la realitate, ca să spun aşa, îşi ia perna de subt cap şi dă cu ea în mine. Gura mea formează un "O" imens, iar uimirea mi se poate citi pe chip imediat. Procesez informația, iar apoi mă pun peste el.

-Ai chef de joacă, motănel? Întreb cu colțul drept al buzelor ridicat

-Tu ai fost aseară pisica! Spune, iar brusc ajunge peste mine

Începe să îmi sărute linia pulsului, iar eu mă topesc instant. Îşi continuă săruturile până la maxilarul meu, apoi îmi muşcă porțiunea ce le uneşte.

-Gata cu joaca! O să ajungem la nebunii mai mari ca noi dacă nu ne oprim! Spun eu prinzându-i cu palmele tremurănde fața

-Nu e corect, tu ai inceput... Spune ofticat când se pune lângă mine trântindu-se

-Ți-a ajuns aseară... Spun şi dau să mă ridic din pat, dar îmi prinde încheietura

Îmi întorc privirea mirată spre el, cu cearceaful lipit de mine. Stau şi îl privesc cum rânheşte la mine ca un copil.

-Ryan... Îmi poți spune, te rog, de ce nu mă laşi să mă îmbrac?!

-Îmi placi mai mult aşa. Ca Eva! Spune el şi începe să chicitească

-Da, da, mă rog, perveesule! Spun şi îmi dau ochii peste cap

Mă smucesc pentru a-mi elibera mâna şi reuşesc. Iau cearceaful după mine, iar Ryan se ridică şi el imediat pentru a-şi lua boxeri. Îmi închid ochii imediat ca un copil ce vede pe cineva sărutându-se, dar imediat aud chicotul lui Ryan.

-De ce râzi? Spun ofticată şi îmi dezchid ochii

-Te comporți ca un copil! Spune el apropriindu-se de mine Plus, nu e ceva ce nu ai mai văzut! Spune el punându-şi mâinile pe umerii mei

-Hai nu zău, nici nu m-am uitat la scula ta, tembelule, nici măcar nu era lumină! Spun şi mă întorc luâdu-mi lenjeria de jos ca mai apoi s-o îmbrac rapid

Pe Ryan îl tot aud râzând, iar asta mă seacă. Dece ai râde pe un motiv ca ăsta? Huh?

-Nu mai râde! Spun eu încruntată

-De ce să nu o mai fac? Râsul este sănătos! Spune el după care începe să râdă mai zgomotos

-Da, da, bine, eu cred că o să îmi pierd slujba... Mai råzi acum! Spun şi îmi dau ochii peste cap

-Nu ai nevoie de vreo slujbă, am preluat firma tatei şi...

-Şi ce Ryan? Nu accept de pomană... Spun punându-mi mâinile în sân

-Nu voiam să spun asta... Doar că te pot angaja ca secretară a mea, din nou... Pentru că Alex nu se descurcă prea bine... Mereu mă face să întârzii la şedințe! Spune el strâmbându-se

-Poftim? Nu! Nu poți da pe cineva afară pentru mine...

-Nu dau afară pentru tine, ci pentru mine! Spune serios

-Da, dar femeia aia are familie...

-E un el de 25 de ani... Spune dându-şi ochii peste cap

-Nu pot accepta asta... Okey?

-Dacă nu vrei să lucrezi pentru mine, măcar mută-te cu mine... Spune el serios

-Poftim? Strig mirată Vrei ca eu să mă mut la tine? Zic cu vocea sugrumată

-Da... Sunt singur într-un apartament... E prea mare plictiseala!

-Ryan... Dar cu Sarah şi Andrew ce fac? Îi las aşa de izbelişte? Spun eu uitându-mă în ochii lui

-Nu, de asta mă ocup eu... Acum, haide la tine, îți ieinişte haine şi aia e... Spune el calm

*Dupa o lună*

Stau la cafenea împreună ce Emma, ceea ce e la odinea zilei acum...

-Şi, cum de ai ajuns să stai cu el în aceaşi casă? Mă întreabă sorbând din Frappe-ul ei cu înghețată

-Nu ştiu, pur şi simplu a venit la mike acasă şi m-a târât în apartamentul lui... Spun eu şi beau o gură fin fresh-ul meu de mere

-Auzi, dar tu eşti OK? Adică eşti palidă... Îmi spune ea îngrijorată

-Da, de ce nu aş fi? Spun eu, dar dintr-o dată greața mă loveşte

Mă ridic şi plec rapid spre baie, cu mâna la gură, bineînțeles. Mă pun în fața oglinzii şi îmi stropesc fața cu apă rece. Mă uit la mine în oglindă şi aşa era, eram albă ca varul. Mă şterg pe față şi merg înapoi la masa noastră.

-Auzi... Tu de ceva zile te simți aşa, poate o să avem nepoței, având în vedere ca tu te-ai mutat la iubi-dubi acasă.

-Tu eşti nebună? Cum să fiu... Ohh, nu... Spun eu după care îmi lipesc palma de frunte

-Ce zici, vi la mine acasă, fac două, trei teste şi dacă ies toate pozitiv mergi la un doctor, îi spui lui Ryan.

-Nu ştiu, Emm, dacă eu chiar sunt însărcinată nu ştiu ce o să mă fac, dar fie cum zici tu...

*Peste două ore*

Stau pe canapeau Emmei privind testele ce arătau pozitiv. Înghit în sec, le îndes în poşetă, îmi iau la revedere de la Emma, iau un taxi ce mă lasă în fața blocului şi urc treptele până ajung la etajul apartamentului. Intru, îmi pun jacheta în cuier.

-Ryan, ştiu că eşti acasă! Spun şi mă îndrept spre living Trebuie să...

Vocea mi se micşorează când observ cine se află pe canapea zâmbind victorioasă.

NEEDITAT