I want to remember

Capitolul 7

-Poftim? Este sora ta?! Tu glumeşti, îți bați joc de mine! strig

-Nu, Davina, nu își bate deloc joc de tine! Eu sunt sora lui! zice Melysa

-Bun, sunt deja depăşită de situație. zic şi dau să plec din încăpere dar Ryan mă prinde de mână

-Tu, ea e sora mea, Melysa! Nu o ți minte? spune el arătând spre Melysa

-Nu, de ce mă rog ar trebui să o țin mine! În plus, dacă e sora ta atunci de ce mama naibii mai lăsat să mă sărut cu tăntălăul de Jason în Starbucks?! Huh?! îl întreb eu

-Doar nu era sa îl iau de pe tine, aşa, cu forța şi să îi spun "Ce faci tu aici!" ca mai apoi să îi învinețesc ochiul. Tu gândeşti un pic? îmi strigă el în față

-Ryan, ştii ceva, dacă voiai să ajungi doar în pantalonii mei trebuia să îmi spui! Nu trebuia să ajungi la asta... spun arătând tot ce ne înconjura, apoi plec, dar de data asta sunt ridicată pe umărul lui Doamne, tu eşti tâmpit?! Îți bați joc de mine?! Lasă-mă jos! strig eu şi îl lovesc în fund, pentru că spatele era deja zgâriat

-Nu până nu te calmezi!

-Dar nu vreau să mă calmez! zic

-Atunci te pot ține aici toată ziua! zice el relaxat

-Îți dau boxeri jos, tăntălăule! spun eu

-Nu-mi pasă, ai mai văzut ce ascund! zice din nou cu acea relaxare în voce

-Îmi pare rău! spun eu

-Pentru? se aude vocea Melysei râzând

-Pentru ce are pe spate, dar mai mult pentru că este un tăntălău! spun eu mustăcind

-Aşa faci?! Bine! spune Ryan şi îmi dă o palmă peste fund ceea ce mă face să țip

-Țăran prost ce eşti, dacă nu mă laşi jos jur că te bat! strig eu imediat

-Te-ai calmat? Mai vrei să pleci? spun el

-Nu! Recalcitrantule! spun şi îi dau un pumn în spate

-Auch, asta a durut, te-ai calmat, țăranco? spune râzând

-Bine, fie! spun şi oftez

Mă lasă jos apoi mă sărută pe frunte, eu dâdu-mi ochii peste cap. Mă uit la el după cum se aşează comod pe unul din scaune şi mă priveşte când pe mine, când pe Melysa.

-Nu fac nimic să mâncăm, fă tu! spun punându-mi mâinile în sân şi uitându-mă peste umăr

-Aici sunt de acord cu ea! spune Melysa luând aceaşi poziție

-Între două nu te plouă, dar nici bine nu-ți e... spune el oftând dramatic

-Stai! spun eu dintr-o dată panicată

-Ce? întreabă Ryan cu ochii mari

-L-am lăsat singur pe Drew, Doamne, sunt de-a dreptul uitucă, trebuie să văd ce face! spun panicată şi urc scările

Intru în camera lui Ryan, dar îmi găsesc rochia... Ruptă?! Serios?

-Ryan, mi-ai rupt rochia, eu cu ce dracului mă mai îmbrac?! strig cât de tare pot, doar ca să mă audă

Mă aşez pe pat văzând dezastrul din pat! Am stat ceva vreme acolo şi mă holbam peste tot prin cameră, chiar şi la hainele lui Ryan care erau aruncate pe jos. Dintr-o dată intră Mel în cameră şi îmi întinde o rochie albă, cu bureții bineînțeles. Îi mulțumesc politicos, iar apoi pleacă lăsându-mă pe mine să mă schimb în voia mea.