Davina Claire, la vârsta de 17 ani este imiplicată într-un accident de maşină ceea ce o face să îşi uite primii ani de liceu. Dar ce se întâmplă când în aceşti ani îşi întâlneşte sufletul pereche şi îl uită? Cum va reacționa când îl va revedea după...
-Am venit să îmi anunț logodnicul că va fi tată! Spune ea zâmbind larg
-Poftim?! Ryan... Te-ai culcat cu ea? Strig eu simțindu-mi ochii cum se umplu de lacrimi, dar el tot ce face este să privească în gol Te rog, spune-mi că nu ai făcut asta, te rog! Spun lipindu-mi mâinile în fața lui
-Îmi pare rău! Spune el uitându-se din nou în jos
-Şi mie! Şi ştii ce e mai rău? Că nu te cred! Spun luându-mi geanta şi plecând spre ieşire Sper să nu semene cu tine, Amanda, ar fi prea greu pentru el cu două panarame! Spun eu răutăcios.
Urc la volanul maşinii mele şi încep să dau frâu liber lacrimilor ce dădeau să iasă până acum.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Stupid! Cum am putut să cred că mă iubeşte? Cum am putut să cred asta? Plus, ce mă voi face de acum în colo când te am şi pe tine cu mine?
Inspir şi expir ca mai apoi să pornesc de pe loc şi să merg la Emm, e singura care mă poate ajuta acum, în orice fel.
-Alo, Emma... Spun suspinând
-Nu a primit bine vestea sau ce? Spune ea rapid
-Nu, era Amanda... E şi ea gravidă... Pot sta la tine ceva vreme? Nu sunt în stare să merg acasă acum... Zic conducând
-Sigur scumpo, unde eşti?
-În fața casei tale... Spun parcând maşina şi închizându-i telefonul, ca mai apoi să o văd la uşă
Merg spre ea, mă arunc practic în brațele ei şi încep să plâng în hohote în timp ce ea mă trăgea, la propriu, după ea în casă ca să ajungem pe canapea.
-Deci, spune-mi ce s-a întâmplat... Şi nu mai plânge, îl afectezi pe bebe... Spune ea, ca după eu să îmi şterg lacrimile şi oprindu-mă din plâns instant
-Păi... Am ajuns acasă, am intrat şi în living stătea Amanda, pe canapea chiar. Se uita la mine aşa de... Victorios, nu ştiu... Şi am întrebat ce caută aici şi mi-a spus "Am venit să-mi anunț logodnicul că va fi tată!" ... L-am rugat, deci ajunsesem să mă rog de el să îmi spună că nu s-a culcat cu, curva aia... Şi el mi-a spus un simplu "Îmi pare rău!", şi mie îmi pare rău că nu îl cred... Cui i-ar părea rău că s-a culcat cu una?! Spun eu disperată
-Davina... Termină, probabil nu a vrut să ajungă tată... În plus, te iubeşte! Spune ea
-El niciodată nu m-a iubit cu adevărat. Dacă o făcea nu se ajungea la situația asta, înțelegi? Spun eu Nici nu ştiu cum o să continui cu munca... O să îl văd zilnic... Şi dacă bebe va creşte îşi va da seama. Dar nici nu îmi permit luxul de a demisiona, din nou... Mersi că ai acceptat să mă ți la tine, dar cred că mai bine merg acasă... Spun eu rapid dupa care mă ridic
-Cum vrei tu... Dar mă suni oricând, ai înțeles?
-Sigur Emm, mersi că m-ai ascultat! Te iubesc! Spun şi o îmbrățişez
Ies din casa ei ca mai apoi să urc din nou în maşină şi să merg acasă. La vechea mea casă... Nu durează mult că şi ajung, dar se pare că la minunata mea soră se află şi Cole, iubitul ei. Intru în casă, trâmtind uşa în urma mea, făcându-mă auzită.
-Davina... De ce ai trântit uşa aşa de... Tare? Îi aud vocea lui Drew
-Voiam să mă fac auzită că m-am întors acasă... Nimic altceva, Andrew... Plus, vreau să vorbesc ceva important cu Sarah... Îi spun eu zâmbind lui Andrew, care îmi returnează zâmbetul
Urc scările şi mă îndrept spre camera Sarei şi bat la uşă, pe urmă să o deschid.
-Cole, dacă nu te deranjează, vreau să vorbesc ceva foarte important cu sora mea... Spun eu când îi vâd unul peste altul
-Ăăămmm... Sigur... Spune după care trece pe lângă mine
-Deci ce vrei să vorbeşti cu mine? Spune Sarah luând o poziție turcească în pat
Nu scot niciun sunet, îmi bag mâna în poşetă căutând testele de sarcină şi aruncândui-le pe pat. Se uită la ele lung, fără să mai respire, după care se uită la mine.
-Spune-mi că e o farsă...
-Aş vrea eu, dar este cât se poate de real! Spun oftând
-Şi el ştie? Sau v-ați certat pe tema asta?
-Ne-am certat, ca să zic aşa, dar nu pe tema asta... Nici nu ştie de copil, de copilul meu mai exact! Spun eu punându-mi mâna protectiv peste burtă
-Poftim?! Zice confuză sora mea geamănă
-Amanda, e şi ea însărcinată...
-Curvar nenorocit, îmi lasă sora însărcinată şi pe altă fufă... Crede că scapă el aşa uşor de noi? De familia Claire? Nu, nu, nu...
-Sarah, termină... Nu vreau să ştie nimic de copil... Plus, să îl crească pe al Amandei...
-Dar, Davina, şi copilul tău va avea nevoie de un tată... Cum vei reuşi asta? Zice ea tristă
-Copilul meu nu va mai avea tată din momentul ăsta. Copilul meu este un Claire pur. Spun nervoasă ridicându-mă şi iesind din camera ei, intrând mai apoi în camera mea
Sarah POV
Ryan nu va scăpa atât de uşor... Poate că Davina este iertătoare, este nervoasă şi nu stie cum să acționeze, dar voi face eu asta pentru ea.
-Alo? Spun normal
-Ce este Sarah? Îi aud vocea tristă de la capătul celălat al telefonului
-Eşti fericit că mi-ai distrus sora şi... Şi ai lăsat-o însărcinată?
-Poftim?! Spune el şocat
-Ce ai auzit, tăticule dublu... Zic eu cu venin
-Cum ai putut să faci asta? De ce ai făcut-o? Te urăsc! Strigă Davina la mine, clar am încurcat-o
Davina POV
Cum a putut să-mi facă una ca asta?! Tocmai ea? Îmi şterg lacrimile furioasă şi îmi scot geamantanul din dulap, după care încep să îndes diferite articole vestimentare. Dar primul lucru pe care îl îndes este albumul foto cu Ryan şi familia.
-Ce faci? Strigă Sarah la mine
-Ce fac? Îmi fac bagajele, pentru că toată lumea din jurul meu mă calcă în picioare şi mă joacă le degete! Strig eu la ea
-Şi unde ai să pleci? Nu ai bani... Îmi spune ea
-Nu îți face griji de asta... Fac eu rost de bani cumva... Îi zic scârbită
-Dar, Davina...
-Nu pune mâna pe mine! Nici nu vreau să te mai văd în viața mea! Te urăsc pentru decizia asta, care ai luat-o fără mine. Nu puteai să taci dracului din gură şi să mă laşi să îi spun eu? Normal gravida spune tatălui de copil, nu sora gravidei! Strig la ea
-Dar, Davina... Unde te vei duce! Plus, mai eşti şi însărcinată...
-Unu la mână, nu te interesează pe tine cum dracului îmi frec viața şi doi la mână, asta nu te priveşte pe tine... Dar tot ce trebuie să ştii este că am plecat din oraşul ăsta!
