I want to remember

Capitolul 3

-Păi vă stă bine împreună! Plus, mi se pare cunoscut tipul... spune Andrew si apoi îşi uneşte sprâncenele

-Ştiți ce? Haideți acasă... Sunt obosită, voi nu? întreb eu schimbând subiectul

-Bine... Em îşi dă ochii peste cap şi începe să strângă

Ne-am pornit spre casă atunci când am văzut că nu am lăsat nimic în urmă, iar pe drum spre casă am lăsat-o pe Em. Îl tot priveam pe Andrew şi îi observam încruntătura de pe chip şi asta mă făcea să mă gândesc la multe lucruri... Dar ce e mai important e să ajungem acasă.

O dată ajunşi acasă, Drew a fugit ca un racer într-o cursă imediat după ce am spus "Baia e a mea, piticanie!"... Deci acum trebuie să îl aştept să iasă, dar soneria mă face să deschid uşa, dar nu găsesc decât un buchet de trandafiri şi un bilet. Privesc confuză şi îl ridic. Pe bilet scria un singur cuvânt, ăla era "TU"...

***

Am stat o vreme în pat, uitându-mă la vasul în care se aflau florile, iar fără să îmi dau seama se ajunsese la ora 19:47... Trebuia să mă apuc de cină, iar tata va ajunge după ora opt, ceea ce înseamnă că va trebui să mă apuc de gătit. Cobor în living, acolo era Andrew cu televizorul pornit şi cu caietele în față.

-La ce lucrezi? spun eu punându-mi mâna dreaptă pe umărul lui stâng

-Mate! spune el oftând, nu îi prea place matematica

-Ce zici ca tu să vi la bucătărie, iar în timp ce eu gătesc te şi ajut la teme! Cum sună?! întreb iar el aprobă dând din cap şi imediat îi fac cu ochiul

Imediat mi-am luat mâna de pe umărul lui şi am plecat spre bucatarie cu el pe urmele mele. Imediat ce am ajuns eu m-am întreptat spre dulapurile care tronu deasupra blatului. Am scos tocătorul apoi m-am îndreptat spre frigider scoțând din el îngredientele pentru o salată, iar eu începând să tai castraveții.

-Deci... La ce ai probleme?

-Formule de calucul prescurtat! spune el simplu și îmi pot da seama că și-a trecut mâna prin păr

-Păi... Ce e greu, încearcă să să te iei după formulă, doar că în loc de a, b sau c este unul din numerele date, e ușor când ai formula în față! spun în timp ce mai aruncam câte un ochii la el. Tu ești un mare leneș! Nu vrei să îți pui creierașul ăla sec la contribuție! spun oftând şi dând ochii peste cap

Dintr-o dată uşa este trântită, iar tata, care dupa cum arată băuse câte ceva... Nu îmi surâde ideea... Era a doua oară când îl vedeam aşa, ceea ce a fost un şoc pentru mine reuşind să scap cuțitul din mână căzând pe podea, spre norocu meu, la câțiva centimetrii de mine.

-Andrew, ia totate caietele de aici şi du-te în camera ta! spun eu autoritar, iar el îşi strânge lucrurile rapid şi pleacă spre camera lui. Tată, ce naiba este cu tine? Nu te-am văzut în halul ăsta de când a murit mama... spun ajutându-l să ajungă la canapeaua din living

-O... Iu-besc! spune sughițând, clar are nevoie de mult somn

-Tata... Haide în camera de oaspeți să te pun la somn... Bine? întreb, iar el dă din cap afirmativ şi ne îndreptăm spre cameră

După ce l-am condus pe tata în camera de oaspeți pentru că eu nu aveam cum să-l târâi după mine până la etaj. Am ieșit din cameră, după ce m-am asigurat că tata doarme buștean și am pornit spre bucătărie. Am pus toate alimentele care încă nu erau tăiate și le-am pus înapoi în frigider, iar din acesta am scos margarina, niște felii de salam și cașcaval. Am luat pâinea și imediat am început să fac niște sandwich-uri împreună cu castraveții tăiați, în total am făcut opt, două mie, două Sarei și două lui Andrew, iar în caz că mai vrea cineva poate să vină să își ia.