I want to remember

Capitolul 8

Ziua mea?!

Ce e cu fetele astăzi? Nici măcar una nu îmi mai răspunde la mesaje sau apeluri, iar singura care mi-a dat mesaj a fost Maya, dar a fost mesajul ăla în care mă făcea indirect proastă... Doamne... Nici nu ştiu ce să mă mai fac. Mă uit la ceas şi observ că este ora 16:47, iar eu la 17:30 intru de tură... Vai de mine...  De ce sunt o aşa căscată?!

Mă ridic ridic din pat şi mă îndrept spre dulap. Mă holbez în el şi scot o rochie simplă de vară, un pic cam transparentă, dar nu e problemă, pentru că la muncă mă schimb în uniformă...  Îmbrac rochița albă cu floricele roze şi mici pete violet ca mai apoi să îmi iau balerinii simpli de un alb imaculat. Mă uit la ceas şi observ că este ora 17:02, trebuie să fug. Cobor treptele alergând, cu telefonul şi cheile în mâini şi ies pe uşa ca un uragan.

Intru în locul şoferului, învârt cheia în contact, iar maşina scoate un sunet al naibii de ciudat. Niciodată nu am avut probleme cu ea.  De ce tocmai azi mă lasă toate? Oftez zgomotos, mâinile îmi sunt încă pe volan, iar capul mi se rezemă şi el de volan. Ies din maşină trântind portiera şi pornind la pas spre restaurant. Aveam noroc că este doar la 20 de minute distanță, iar dacă mă grăbesc se prea poate să nu întârzii. 

Merg rapid printre alei, ca mai apoi să ajung într-un final pe strada cu restaurantului. Măresc pasul şi ajung la restaurant, intru pe uşa din spate, dar când văd ce se petrece aici pur şi simplu rămân fără glas.

Toți colegii mei de serviciu împreună cu peietenii mei erau adunați aici. Chiar şi Drew şi Sarah. Dar ce caută toți aici?!

-Ce se întâmplă aici? spun derutată

-Doamne, toanto, e ziua ta! Faci 23 de ani! Suntem pe 17 octombrie! îmi spune Sarah bătându-mă pe frunte

Din spatele tuturor iese Ryan cu un tot pe care scrie "La mulți ani, Davina!"... Din câte pot observa, este din ciocolată. Este ziua mea... Cum de am putut uita asta? Este ziua mea! Chiar este ziua mea. Sunt atât de preocupată încât nici nu mai dau vreun ochii peste calendar.

Îmi simt ochii umezi, iar eu ca o nebună ce sunt îmi oun mâinile la gură de la uimirea ce îmi cuprindea corpul. Toți au început să îmi cânte clasicul "La mulți ani", lucru care m-a făcut să izbucnesc la propriu în lacrimi.

-Pune-ți o dorință! spun Sarah, Drew şi Ryan

Încep să ma gândesc la dorința pe care să mi-o pun. Iar în minte îmi vine doar un singur lucru, acela fiind să îmi creez familia mea. Închid ochii apoi suflu în lumânări, urmând ca toți să aplaude, ca mai apoi să fiu mozolită cu ciocilată de Sarah şi Drew, ca mai apoi Ryan să mă ajute să scap.

-Vă mulțumesc, chiar nu mă aşteptam la aşa ceva... Sincer acum, chiar vă mulțumesc pentru tot efortul depus.

-Cum că azi e ziua ta o să îți țin eu locul! îmi spune Dani

-Faci tu asta pentru mine? zic entuziasmată

-Normal! zice el zâmbindu-mi

Îl îmbrățişez strâns, iar el scoate câteva suspine, ca mai apoi să mă sărute pe frunte. Încep să chicotesc la gestul făcut şi cu coada ochiului îl pot vedea pe Ryan cum pufăie, îşi dă ochii oeste cap şi dă din picior. Ne despărțim din îmbrățişare urmând să îi iau pe toți la îmbrățişat. Penultimele fiind fetele, pentru că ultimul este Ryan.

-Mult ți-a luat să ajungi la mine! glumeşte el şi mă sărută

-Cinci ani, ce zici? spun eu râzând

-Cam mult, să te grăbeşti data viitoare! continuă gluma

-Nu va mai exista o dată viitoare! spun serioasă, iar el mă priveşte cu ochii larg deschişi Tembelule, nu va mai exista o dată viitoare pentru că nu mai plec! spun dându-mi ochii peste cap

-M-ai speriate, nebuno! îmi reproşează el

-Gata, dacă aveți de gând să faceți ceva romantic o faceți mai în colo, pentru că acum vom tăia tortul. ne întrerupe Sarah, care avea un cuțit uriaş

Ne-am uitat le ea de parcăr ar fi nebună. Îmi întinde cuțitul, ca mai apoi să încep să tai tortul dreptunghiular în mici pătrățele. Dau câte o bucățică fiecăruia, celor care era prezenți, bineînțeles. Încep să mănânc din bucata mea de tort, ce pot spune înafară de un singur lucru. Acela este că sunt emoționată.

-Haide, să fugim! îmi spune Ryan

-În mijlocul chestii ăsteia? Eşti genial! spun şi plecăm încet spre ieşire, fară să atragem atenția

O dată ieşiți din clădire ceea ce facem este să fugim până la maşină rânzând. Ryan deschide maşina, ca mai apoi să intru şi eu în ea.

-Ce a fost asta? spun eu când îmi pun centura

-Nu ştiu! Prostie? zice el şi râde

-Doamne, de când nu am mai râs aşa... spun punându-mi mâinile pe burtă

-Acum vom pleca de nebuni într-un loc special! spune el

-Nu casa de pe lac! zic eu

-Nu, nu mergem acolo. Nu am mai mers de acolo de şase ani! spune el privind fix înainte

Ryan a pornit motorul şi a început să meargă pe autostrada goală. Am dat drumul radioului. Pe postul pe care era deja dat se auzea melodia Zarei Larsson, Lush Life, iar eu am început să cânt după ea. Ryan mă privea amuzat cum încercam să îi imit mişcările Zarei, mai ales la "It was a crush!"

-Am ajuns! spune el când ne afla pe un câmp deschis

Ies din maşină şi privesc împrejurimile, în apropriere se afla o cabană, iar lângă un nuc bătrân. La baza lui se află o pătură şi un coş. Mă uit cu o sprânceană ridicată spre  Ryan. El îmi zâmbeşte, îmi ia mâna în a lui şi mă târăşte după el spre pătură, ca mai apoi să ne aşezăm pe ea.

Ce faceți? Eu fac bine... Ştiu că e scurt... Dar o să fie mai dese capitolele aşa. Dacă nu vă supărați, dați un ochii şi peste noua carte?

Needitat