Capitolul 12

287 25 0
                                    

Mi-am terminat bagajul şi am ieşit din casă, apoi am pornit la pas. Nu vreau ca cineva să mă găsescă după numărul maşinii. Oftez când ajung la gară. Unde să mă duc? Cred că pot merge în Rosewood, acolo am făcut facultatea şi aveam o mică, căsuță, cred că e perfectă... Nu a mai fost locuită de mult şi sigur va fi prăfuită, dar atâta timp cât nu va şti nimeni pe unde sunt este perfect.

Caut cu privirea autocarul care mă duce la destinația mea, urc şi aştept să ne punem în mişcare. Între timp un băiat, destul de drăguț, pot spune, se aşează lângă mine. Îmi scot sticla cu apă şi o țin bine lângă mine, nu prea mă pasionează călătoritul cu mijloace publice, şi având în vedere că îl am pe Măslinuță cu mine ar cam trebui să îmi îngreuneze situația şi "plăcerea".

-Eu sunt Ashton! Spune băiatul cu ochii albaştrii întinzându-mi mâna

-Davina! Spun dând mâna cu el

-Încotro, Davina? Întreabă el

-Rosewood... Spun idiferentă

-Ciudat oraş, de ce tocmai acolo?

-Uite, Ashton, nu sunt într-o situație plăcută, nu aş vrea să îmi vărs nervii pe tine, dar cred că aceste informații sunt strict confidențiale. Şi nici nu vreau să vorbesc despre viața mea personală cu un străin din autobuz. Spun, mai răutăcioasă decât voiam

-Bine, scuze... Voiam doar să îți spun că şi eu merge acolo. Nu te ambala atât! Spune el parcă apărându-se

-Îmi pare rău, nu voiam să sune atât de dur... Sunt doar nişte toane. Spun eu când vad că autocarul s-a pus în mişcare

-Eşti bipolară sau eşti gravidă?! Spune el râzând la gluma lui

-A doua variantă! Spun şi îi fac cu ochiul

-Serios? Spune el cu ochii mari

-Da... Zic indiferentă

-Şi tatăl copilui? De ce nu e cu tine? Întreabă suspicios

-Păi, a aflat că e fosta logodnică însărcinată... Soră-mea i-a spus de al meu... Nu vreau să mă bag în fericirea lui... Singurul lucru bun pe care pot să-l fac este să plec... Spun eu jucându-mă cu degetele

-Ştii că asta înseamnă că vei fi tristă şi că, copilul tău nu va avea tată, nu?! Îmi spune el

-Copilul meu nu are tată, e un Claire... Nu un Harris, Marin, Fitz sau orice altceva. Spun furioasă

-Gata, gata... Nu te mai înfuria, nu face bine! Spune el prinzându-mi umerii

-De ce eşti aşa de... Drăguț cu mine? Toți ar fugi rupând pământul dacă ar fi aflat ceea ce tocmai ți-am zis...

-Hey, eu nu sunt oricine... Plus, dacă văd o fată drăguță fac orice să vorbesc, cu toate că poate vreau să rup pâmântul fugind. Spune el zâmbindu-mi, iar eu sigur am roşit

-OK... Spun eu lung

-Va fi un drum lung... Cam de trei ore... Deci ce facem? Mă întreabă el

***

Drumul a fost lung, după părerea mea, l-am avut pe Ash mereu pe cap. Arată bine, ce pot spune, dar tot m-a secat de nervii pe tot parcursul drumului. Acum sunt în casa pe care am cumpărat-o acum stau și măcânc niște pufuleți cu brânză. Îmi iau telefonul și începu să îl butonez. Ce viață am... Stau ca o tembelă, fără loc de muncă și cu un copil pe drum într-o casă nelocuită de mai bine de un an... Perfect, nu?Urgh, îmi urăsc ultima perioadă din viață, nu chiar toată... Îmi iubesc copilașul.

Norocul meu este că Ryan, pe lângă salariu pe care nu îl scoteam de pe card, îmi mai adăuga o sumă de bani în plus, chiar şi înainte de a-l recunoaşte. Ştiu, cam josnic, dar situația în care mă aflu nu e deloc bună. Şi nici nu vreau să mă apuc din nou să îmi caut un job... Nu acum, cel puțin.

-Bebe, hai să ieşim din casă, poate îmi revăd nişte vechi amici. Spun eu

Am înnebunit de tot. Nu am cu cine vorbi şi vorbesc cu o măslină care se va transforma într-un copil. Ciudată mai sunt şi ciudată o să mai fiu...

Îmi iau o poşetă, îmi bag telefonul, cheile şi ies din casă. O iau uşor la pas spre parcul central. În timp ce mă plimbam ca o lunatică prin parc mi-am văzut fost colegă de facultate, Jenna, împreună cu un căruț. Mă aproprii de ea studiindo.

-Jenna?! Tu eşti? Spun eu mirată

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

-Jenna?! Tu eşti? Spun eu mirată

-Davina? Doamne, te-ai schimbat atât de mult! A trecut mai bine de un an de când nu te-am mai văzut. Ce faci aici? Spune ea îmbrățişându-mă

-Probleme în paradis... Tu ce mai faci? Spun eu zâmbind şi ne aşezăm le bancă

-Păi, cu fiica mea afară. Spune ea zâmbind

-Cum o cheamă pe scumpetea asta mică? Spun eu când mă uit la cea mică

-Tracy! Dar spune-mi, ce probleme? Întreabă ea încruntată

-Păi, am aflat multe lucruri noi despre trecutul meu... spun eu oftând Am suferit acum şase ani un accident cu prietenul meu de mi-am pierdut memoria definitiv față de primii doi ani din liceu. El e cu doi ani mai mare ca mine, deci nu l-am mai văzut prin liceu şi nu aveam cum să am acel sentiment de deja-vu... Iar acum, când mă anfajasem a reapărut în viața mea şi mi-a dat-o peste cap. M-am îndrăgostit de el, din nou, şi am ajuns să mă culc cu el, să mă mut la el. Dar azi am aflat că am rămas însărcinată, când am mers să îi spun pe canapeaua noastră se afla fosta lui logodnică spunându-i acelaş lucru, că şi ea este însărcinată... Nu îi spusesem nimic, dar Sarah l-a sunat şi i-a spus tot... Aşa că am venit aici. Nu puteam să continui să stau acolo... M-ar fi găsit uşor, iar eu mu vreau asta! Spun printre lacrimile amare ce îmi încețoşau vederea.

-Davina... Nu mai plânge, OK?Totul va fi bine, da? Poți sta la mine dacă vrei o perioadă, Jake sigur nu se va supăra.

-Stau lângă tine, nebuno! Spun eu şi îmi şterg lacrimile

-Hai mă... Ce o să faci într-o casă mare singură? Spune ea

-O să dorm, mănânc, mă uit la seriale, chestii normale de gravide! Spune eu ridicând umerii

-Off, bine, dar uite cum facem, dacă ai vreo poftă nu ezita să mă suni, bine? Jake se va duce la magazin pentru tine! Zice zâmbind malefic

-Mă tentează ideea, să şti! Spun zâmbind la fel ca ea

-Bun, acum ai vrea să mâncăm ceva? Întreabă ea

-Că tot m-ai întrebat. Mai este cofetăria aia în care ne pierdeam nopțile? Spun eu zâmbind

-Da! Şi am auzit că au angajat un tip nou care e super hot! Spune ea şi râde

-Eşti măritată! Ai şi un copil! Spun eu serioasă şi cu o voce ascuțită

-E... Ce contează? Nu e ca şi cum m-aş culca cu ăla? Tot acasă stau! Spune ea râzând

-Nebuno... şoptesc eu

-Poftim? Întreabă ea

-Ăăă... Nimic. Nu. Am. Spus. Nimic! 

Needitat :*

I want to rememberUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum