I want to remember

Capitolul 14

Mă trezesc amețită, pe canapea în brațele lui Ryan. Cred că am adormit atunci când îmi povestea niște lucruri trăznite făcute de el în copilărie. Mă ridic de la pieptul lui şi îl mişc un pic.

-Ryan, trezeşte-te! Spun eu încet, dar nu dă semne că se va trezi curând.

Mă ridic de pe canapea şi merg spre bucătărie, iau un pahar şi îl umplu cu apă de la frigider. Să nu te trezeşti tu uşor... Spun în mintea mea, după care merg înapoi în sufragerie aruncând paharul cu apă pe fața lui, el trezindu-se imediat.

-Ce naiba?! Femeie! Strigă el ridicându-se în fund

Dintr-o dată râsul m-a bufnit şi nu am putut să îl opresc. Lacrimile de la râs îşi croiau drum pe fața mea, iar eu  nu făce nimic pentru a le opri. După o bună perioadă de timp în care  am râs, am reuşit să  mă opresc din râs.

-Davina... Spune el dintr-o dată

-Ce? Întreb eu

-Când mergem la control? Vreau să îl văd pe micuț! Spune el mândru

-Dar dacă e o ea? Eu cred că e o ea. Mă încrunt eu

-E na... Eu zic că e băiat!

-Şi eu cred că va fi o fată, pe nume Alison sau... Hannah sau... Sasha... Spun eu uitându-mă în gol

-Ce? Va fi un băiat, un Alexander! Spune el

-Bine... Lasă că vezi tu! O să fie prințesa lu' mami! Scot limba la el

-Ba nu, o să fie un gentelman! Mă contrazice

-Mai bine aşteptăm şi vedem, ce zici? Îl întreb eu

-Da, mergem acum, da? Entuziasmul lui se poate citi în vocea lui

-Dar, nu am nici o programare! Spun eu

-M-am ocupat eu de asta! Spune şi îmi face cu ochiul

Mă ridic şi merg ca apoi să mă schimb într-un stil casual. Nişte jeans albaştrii, o bluză neagră şi nişte botine negre. Bluza este una largă. Îmi prind părul într-un coc dezordonat, mă dau rapid cu parfum şi deodorant, iar apoi merg în sufragerie, unde stătea Ryan.

-Eşti gata, nu? Mă întreabă el

-Sigur, să mergem! Spun eu

Îmi zâmbeşte, apoi mă ia de mână şi mă conduce la maşina lui, îmi deschide portiera maşinii, intru în maşină, după ocoleşte prin fața ei şi urcă şi el la volan.

-Drumul nu este lung, în maxim zece minute ajungem! Îmi spune el când bagă cheile în contact

***

-Aici este fătul! Spune doctora arătând pe ecran Sarcina are în jur de 4-5 săptămâni, iar fătul are aproape 5mm! Continuă ea, dar dintr-o dată începe să se încrunte

-S-a întâmplat ceva?! spun când observ încruntătura de pe fața ei, iar Ryan mă strânge de mână

-Nu, nimic, doar că am crezut altceva! Spune ea zâmbindu-mi

-Nu e un motiv de îngrijorare, nu?! Întreabă Ryan alarmat

-Nu, nu este un motiv de îngrijorare, doar că va trebui ca mămica să faca un test de sintome! Spune doctora

-Adică? Întreabă Ryan înainte ca eu să pot spune ceva

-Sunt nişte analize pentru sintomele naşterii! Îi explică doctora în timp ce îmi întinde un şervețel cu care să îmi şterg gelul de pe burtă

-Când le fac şi pe acelea? Spun eu ştergându-mă atent

-Poți să le faci şi acum, doar că trebuie să plăteşti...

-Nu mă interesează cât trebuie să plătesc, atâta timp cât iubita şi copilul meu vor fi bine! Spune el ferm, nelăsând-o pe doamna Fields să îşi termine propoziția

-Atunci putem lua monstrele de sânge şi rezultatele vor veni în 48 de ore, pot fi trimise şi la domiciliu! Spune ea, iar eu mă ridic de pe patul special amenajat

***

Am mers şi am dat mostrele necesare de sânge pentru a afla tot ce îmi poate influența sarcina sau sănătatea copilului meu. Acum sunt cu Ryan, în drum spre casa lui, spre Cuşca Diavolului.

-Ce ne facem Ryan? Ai tăi ştiu cu siguranță de sarcina Amandei! Ştii că nu va accepta copilul... Spun eu uitându-mă în gol

-O să fie bine, crede-mă! Şi până la urmă nu mă interesează ce o să zică... E decizia mea ce copil accept şi ce copil nu! Aşa că nu vreau să te mai stresezi pe tema "Dacă nu acceptă copilul!" şi să fi fericită, bine? Spune el privind atent la şosea

-OK! Oftez eu şi mă uit pe geamul din dreapta mea, punându-mi palmele protectiv pe abdomen

Priveam neinteresată copacii care treceau unul după altul rapid, maşinile care ne depăşeau, sau cei de pe trotuare, persoane care îşi vedeau de treaba lor sau de drumul ce trebuie să îl parcurgă.

Mă tot gândeam la ce reacție vor avea părinții lui Ryan. Chiar dacă îmi tot spune să nu mă îngrijorez eu tot o fac, având în vedere ultima noastră întâlnire. Dar cine nu s-ar îngrijora?! Când ştii că părinții tatălui copilului tău nu te suportă...

Oboseala işi face simțită prezența, mă simt ca o legumă... Sunt adormită, dar nu mă pot culca datorită stresului ce este prezent în fiecare părticică a corpului meu.

După ceva vreme am ajuns şi la intrarea Cuştii Diavolului...

-Nu pot face asta, Ryan! Spun eu cănd opreşte maşina

-Ba poți, şi o vei face! Spune el şi mă prinde de mână apoi mi-o sărută

-Ryan, dar dacă... Încep eu

-Niciun "Dar", bine? Mă întrerupe el

Oftez, îmi dau ochii peste cap şi murmur un "Bine" apoi îmi despeind centura şi ies din maşină. Ryan vine lângă mime apoi mă prinde de umeri şi mă îndrumă spre intrare. O dată intrată simt cum ard, iar respirația îmi devine greoaie.

-Mamă? Tată? Începe Ryan să strige, iar cei doi îş fac apariția imediat

-Ce caută ea aici! O adut pe mama lui spunând cu dispreț

-Mamă... Spune el

-Spune Ryan, ce caută aici? Întreabă tatăl lui serios

-Am venit doar să vă anunți că veți fi bunici! Dar nu bunicii copilului Amandei cu cine ştie cine, ci al Davinei! Spune el detaşat

NEEDITAT