Sunt Marinette o adolescentă obișnuită. Bine, mint. Nu-i un început bun.
Să o luăm de la capăt.
Numele meu este Marinette și sunt un super-erou, Ladybug care salvează Parisul de demonii Akuma. În rest sunt o fată obișnuită, care frecventează u...
Pisicuța asta-i așa enervantă. Nu-mi vine să cred că a fost la mine în cameră și a încecat... Nici nu știu ce a încercat să facă. Doar mi-a pus o întrebare stupidă și a plecat. Mda, tipic lui. Mi-am îndesat toate cărțile în rucsac pe care le aveam în ziua respectivă. Dacă nu mă voi grăbi, voi întârzia, din nou. Adică, ca de obicei. Tikky a ieșit din geantă.
- Hai, Marinette grăbește-te, m-a zorit ea, însă eu continuam să caut peste tot după...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
- Mi-am pierdut telefonul, Tikky. Am ridicat un morman de cărți, nici urmă de telefonul în cauză. Tikky s-a întors spre mine zâmbind și mi-a întins obiectul.
- Cred că mi-aș pierde și capul dacă nu s-ar afla pe umeri. Am pus-o pe Tikky la locul ei în poșetă, mi-am înșfăcat jacheta de pe spătarul scaunului si am ieșit din casă alergând. Acesta-i exercițiul meu fizic din fiecare dimineață, nu că aș fi bună la sport. Sunt un dezastru când vine vorba de baschet, volei sau tenis. Mingea pur și simplu mă urăște și nu scapă nicio ocazie de a mă învineții.
Nu m-am oprit până nu am ajuns în fața școlii cu respirația tăiată. Am urcat scările înguste și extrem de înalte și am pătruns pe coridor în lumina slabă. Elevii se îngrămădeau să ajungă la ore. Privirea mi-a poposit asupra avizierului unde era afișat un poster pentru Balul de primăvară care va avea loc peste două săptămâni. Nu mă prea entuziasmez și nici nu vreau să merg. Pentru că: 1. Adrien va fi acolo. 2. Mă voi împiedica de poalele rochie și voi cădea în cap într-un fel pe care nimeni nu l-a mai văzut, spectaculos și 3, dar nu cel din urmă: Se vor face alegeri pentru regele și regina primăverii. Si eu nu vreau să fiu de față când zgripțuroaica de Chloe câștigă și va fi nevoită să-și petreacă noaptea în compania lui Adrien. Sunt geloasă...
Am intrat în clasă și m-am așezat rapid lângă Alya cu două secunde înainte să intre profa de istorie.
Adrien povestește:
Când a intrat în clasă nici nu și-a îndreptat privirea spre mine ci doar s-a așezat lângă Alya. Frânturi din noaptea precedentă mi-au apărut în minte. A fost altfel decât mă așteptam să fie și i-a rezistat farmecului irezistibil al lui Chat Noir, surprinzător. Doar că acum e aceeași Marinette timidă, cu privirea doar în schițele ei. E parcă o altă persoană. Profa a intrat în clasă cărând un teanc imens de hârțoage după ea. Profa de istorie e genul profesorului care arată ca și când ar avea o mie de ani, cu părul scurt prins într-o coadă îngrijită, cu câteva fire încărunțite și ochii verzi ageri ca de vulturi.
- Dragi elevi, pentru următoarea notă de pe semetrul acesta mi-am propus să vă dau să realizați un proiect despre Egiptul Antic pe echipe. A tăcut pentru o secundă prividu-ne pe fiecare în parte.
- Eu vreau cu Adrien! A strigat Chloe ceea ce a atras privirea mânioasă a profesoarei.
- Îmi pare rău domnișoară, Bourjois, dar după incidentul din anul precedent în care Marinette a fost nevoită să lucreze singură la proiect deoarece dumneata ai fost prea ocupată, nu voi mai permite să se întâmple așa ceva.
Chloe nu a mai comentat absolut nimic și s-a supus tăcută.
- Echipele vor fi formate din: Alya și Nino, Chloe și Sabrina, Alex și Kim, Ivan și Millen, Rose și Juleka, Marinette și Adrien.
Marinette povestește:
Poftim? Asta-i mai rău ca toate coșmarurile pe care le-am avut. Cum te vei descurca acum Marinette? Nu pot lega nici două cuvinte în preajma lui, darămite să mai facem si un proiect. Sunt terminată, voi deveni istorie. Spune-ții mamei că o iubesc! Nu te mai prostii! Nu are cum să fie așa de rău. Creierul era la un pas de a se lua la trântă cu inima mea când vocea aspră a profesoarei m-a făcut să tresar.
- Cum ve-ți realiza proiectul depinde de alegera fiecăruia și da, îl vreau luni dimineață la mine pe catedră.
Perfect. Universul mă adoră. Pe scurt voi avea tot week-endul ocupat și mama intenționase să mergem să o vizităm pe bunica. Alya a început să chicotească și să cânte:
- Tu si Adrien! Tu și Adrien! I-am pus mâna peste gură oprind-o pe nebună.
- Alya, dacă te aude cineva? A ridicat nepăsătoare din umeri după care m-a privit amenințător. Ar fi arătat mult mai autentic cu un cuțit în mână. Să nu-i dea nimeni un cuțit.
- Ce s-a întâmplat cu scrisoarea? M-a întrebat și eu mi-am lăsat capul în jos.
- Am dat greș, ceea ce era de așteptat. M-a cuprins într-o îmbrățișarea și mi-a arătat cu mâna locul în care se afla așezat Adrien.
- Prințul tău e acolo, vezi să nu mai dai greș de data asta. M-am privit blând. Ce să mă fac eu cu tine, Marinette? Îmi vine să mă duc si să-i spun eu lui Adrien, dar știu că nu ai fi niciodată de accord.
Da, așa e. E problema mea, sentimentele mele si inima mea. Nu pot să o mai implic. Eu trebuie să rezolv cu toate. Tocmai în clipa aceea Adrien s-a întors spre banca mea cu un zâmbet sclipitor fluturându-i pe buze. Toate cuvintele s-au risipit si busc am uitat și cum să vorbesc.
- Am vorbit cu tata și cu cred că pot veni la tine, așa că ce zici de sâmbătă la 10? Alya m-a înghintit în braț ca să raspund.
- O...K...
Sunt o aiurită. Nu mă contraziceți. Mă duc să mă arunc în groapa fără fund și mă voi lăsa devorată de crocodili. Tocmai atunci Nino s-a apropiat de banca noastră și a răpit-o pe Alya. Bine, răpit-o e un cuvânt cam nepotrivit având în vedere faptul că ea s-a dus. Și am rămas singură. Așa am presupus până când el s-a așezat lângă mine.
