Ladybug și Chat Noir (Marinette și Adrien)

Capitolul 32: Gelozia

  Marinette povestește: 

    Mi-am îndesat cărțile în rucsac pregătindu-mă de școală. Astăzi am reuși în sfârșit să mă trezesc devreme. Nu știu cum am reușit. Alya a aflat, nu-mi pot scoate asta din cap. Însă s-a comportat așa cum ar fi făcut o prietenă adevărată, m-a iertat. Îi sunt recunoscătoare pentru asta și mă bucur că nu mai trebuie să am secrete fața de ea. Tikky m-a privit ciudat în timp ce eu zâmbeam ca o idioată. 

- Ce-i? Am întrebat, iar ea s-a încruntat. 

- Ce a fost cu toată șarada aia cu Chat Noir, Marinette? Își făcea griji pentru mine. Am ridicat din umeri. 

- Nu știu, am recunoscut. 

 Nu am absolut nicio idee ce anume se petrece în inima mea, însă sunt conștientă că nu e bine ceea ce fac. Nu e bine deloc.  

- Și Adrien? Mi-am închis ochii, strângându-mi ploapele. 

  Am spus că o să-l uit. De fapt, mi-am propus să fac asta și momentan iese dezastruos. Eu pe Adrien îl iubesc. Ba nu, și pe Chat  îl iubesc. Ce mă fac? Nu sunt în măsură să aleg pe unul dintre ei  si nici nu pot să-i rănesc pe amândoi. " Adrien nici măcar nu știe că exiști." Da, așa e. Asta pentru că sunt o idioată și nu pot să-i spun ceea ce simt. 

- Voi încerca să-l uit, deși cred că asta va fi imposibil. M-am trecut breteau rucsacului pe un umăz și am pus-o pe Tikky la locul ei în poșetă. Mamă, vezi că am plecat, am strigat  înainte să ies pe ușă. 

   Mi-am îndreptat pașii spre școală lăsând toate gândurile negre de o parte. Mai întăi de toate trebuie să-mi dau seama cum funcționează pandantivul de la bunica, ce anume îl declanșează și cum mă va ajuta să-l înfrâng pe Hawk Moth. Asta e problema care ar trebui să se afle pe primul loc pe listă. Cred că o să-mi iau un bilet dus-întors la casa de nebuni. Am pătruns în curtea școlii și am urcat scările înguste aproape alergând.Și aproape că am intrat în cineva, doar mă pricep să fac asta. Persoana respectivă și-a întors capul spre mine și mi-a zâmbit, un zâmbet superb pe care doar el putea să mi-l ofere. Nathaniel celălalt băiat care mă place. Poate fi mai rău de atât? Nu răspundeți. Prin raportare la absurd aș putea fi atacată de o gorilă. Ce? E posibil. 

- Se pare că ne ciocnim din nou, a spus el cu un zâmbet superb intipărit pe buze, un zâmbet care mi-a luminat ziua neagră și întunecată. Cum se face că mereu te ciocnești de cineva? A întrebat el, iar eu am chicotit. 

- Ce să spun, e un talent natural, am început să râd și el m-a acompaniat. M-a însoțit până am intrat în clasă. 

- Nu pot să spun că nu mă bucur, a afirmat și ochii noștri s-au întâlnit. 

   Mă urăsc pentru că eu nu pot să simt ceea ce simte el pentru mine. Mă urăsc că îl fac să simtă toate astea. Mă urăsc că trece prin ceea ce trec eu cu Adrien. Văd suferința în ochii lui, știe că nu vom fi niciodată sortiți să fim împreună și totuși... El nu a încetat să simtă toate astea pentru mine. De ce? De ce nu a renunțat? De ce nu a încercat să mă uite? Oare asta e greșit? Mi-a deschis ușa și m-a lăsat să intru și m-am îndreptat spre banca mea unde Alya mă aștepta cu un zâmbet larg pe buze. 

    De la furie și supărare a trecut la entuziasm și a acceptat destul de bine că prietena ei e un seper erou, dacă mă întrebați pe mine. Dar sunt fericită că a aflat. Văzând-o astfel, nu regret. M-am așezat la locul meu și m-a tras într-o îmbrățișare călduroasă ca și când nu ne-am fi văzut de secole. 

- Gata, că mă sufoci, am spus eu râzând. 

- Îmi cer scuze, doar că eu... Am întrerupt-o printr-o înclinare a capului. 

- Și eu mă bucur să te văd și știu că tot ce ai aflat a fost mult prea mult, însă asta trebuie să rămână un secret, secretul nostru , am adăugat. M-am aprobat. 

  Dar asta înseamnă să ascundă asta fața  și de urmăritorii ei de pe blog. Și știu cât de mult înseamnă blogul ăla pentru ea. Deși, mai mult și-a dorit să afle cine e Lady Bug. Oare sunt așa cum se aștepta să fiu? Oare am dezamăgit-o fiind eu? Si mai important ca toate astea trebuie să țină asta secrete de Nino. 

- Aș face orice pentru tine, Marinette, dar să nu-mi mai ascunzi nimic niciodată, altfel nu știu ce nu-ți fac, m-a amenințat ea, întorcându-se Alya cea fioroasă. O prefer pe cea inofensivă. 

- Am înțeles, colonel, am chicotit. Și tocmai atunci a întrat profesorul de biologie care ne-a întrerupt discuția. 

   Adrien povestește: 

Mi-am încleștat maxilarul când l-am văzut cu el, din nou. Oare el e băiatul de care vorbea Marinette? Nathaniel e băiatul pe care ea îl place și căruia nu-i poate spune nimic? Trebuie să aflu. Dar de ce aș vrea să fac asta? Se vede clar că îl place, de ce-mi mai fac speranțe deșarte? Nu, nu pot renunța acum, e ca și când m-aș da bătut și nici măcar nu am încecat. Nu pot renunța când în sfârșit am găsit-o. Chat Noir o va vrăji, se va îndrăgostit de mine și îi voi arâta cine sunt cu adevărat. Sună ireal, dar asta voi face.