Ladybug și Chat Noir (Marinette și Adrien)

Capitolul 39: Am dat-o în bară

  Vreau să vă mulțumesc pentru toată susținerea și toate mesajele de încurajare și regret că nu am avut timp să răspund la toate, fiindcă datorită vouă am continuat să scriu această carte. Tin să vă anunt ca va mai avea câteva capitole și ei bine, va fi singurul volum. Va multumesc ca mi-ati fost alaturi! 

   Marinette povestește:

   Balul va avea loc peste câteva zile. Cele mai stresante zile din viața mea și la asta se adaugă și faptul că sunt un supererou care trebuie să apere Parisul. Și sa nu uităm si de Hawk Moth sau mai bine spun domnul Agreste care îmi vrea miraculosul. Am răsuflat adânc și m-am așezat pe podea cu toate materialele așezate în fața mea. Alya a spus că mă va ajuta să fac posterul pentru bal înainte de ore, însă nu a mai apărut, așa că sunt nevoită să-l fac singură. 

   Am luat schița pe care am făcut-o și am analizat-o atent. Am nevoie de niște colori cât mai intense care să atragă privirea. 

- Marinette, a venit Alya, a strigat mama. Nici nu a terminat bine că m-am trezit cu Alya în camera mea toată numai un zâmbet. 

- Bună, scumpo, m-a salutat ea și s-a așezat lângă mine admirând schița. E perfectă, a afirmat ea întorcându-și privirea spre mine. Toți o vor adora. Fericirea ei m-a făcut să zâmbesc, sunt așa mândră că e prietena mea. 

- Da, vom avea un bal grozav, am cântat eu și ea a chicotit. 

- Asta dacă Adrien și Chloe vor reuși să se ocupe de muzică, decorațiuni și lumini, a spus ea și eu mi-am ridicat privirea din schiță. 

- Sigur se vor ocupa, nu-ți face griji, am încercat eu să o liniștesc, dar în zadar. 

- Mai sunt trei zile, Marinette, știi ce înseamnă asta? A început ea să se panicheze și eu mi-am așezat o mână pe umărul ei, pe care nici măcar nu a observat-o. Mai avem trei zile și noi nu am facut nici jumate din lucrurile pe care ni le-am propus să le facem. 

- O să fie bine, Alya, i-am zâmbit și am observat cum începe să se relaxeze. 

- Bine. Uite ce am luat. Mi-a arătat o pungă pe care o ținea la spate si a scos o mască de coloare albă imaculată împrejmuită cu puf. Se potrivește cu rochia ta. Mi-a înmânat-o și eu am ținut-o cu grijă în mână. 

- Merci, Alya. De câte măști ai reușit să faci rost? Am întrebat-o eu. 

- De 75, sper că sunt de ajuns, și-a trecut instinctiv mâna prin păr. 

- Eu am vorbit cu domnul Agreste și va face rochiile, apoi el le va folosi pentru o prezentare de modă după ce vom termina noi cu balul. 

  Doar pronunțarea simplă a numelui său mi-a făcut stomacul să se strângă. Oare ce plănuiește? Oare știe că eu sunt Ladybug? Clar, da, altfel nu mi-ar mai făcut acea propunere. Nu mai contează, îl voi înfrânge așa cum fac mereu. Ne-am apucat de treabă și posterul a fost gata în mai puțin de 30 de minute și ne-am îndreptat spre școală împreună. 

 Gabriel Agreste povestește:

   Balul de primăvară. Momentul perfect în care să acționăm, eu și fluturii mei. Totul a fost deja hotărât, îmi pare rau Marinette pari o fată atât de draguță și semeni atât de mult cu mama ta, însă asta e ceea ce trebuie să fac. Vreau putere, vreau sa stăpânesc totul, vreau ca Parisul să fie al meu si nimeni si nimic nu mă va opri să realizez asta, mai ales o adolescenta de 16 ani. Am râs. Acesta-i sfârșitul, lupta finală și eu voi ieși învingător. 

Adrien povestește: 

 Pot să o fac. Am spus că am să o fac, deci nu trebuie să mă dau bătut. Adrien Agreste nu se sperie de absolut nimic. Îmi retrag cuvintele, acum sunt speriat. Sunt Adrien, nu Chat Noir. Lui i-ar fi mult mai ușor, însă vreau să o cuceresc ca Adrien. Pe mine cel adevărat vreau să-l placă. Am zărit-o cum intră pe ușa liceului alături de Alya. Bine, acu-i acu. Am tras aer adânc în piept și m-am îndreptat spre ele cu inima bătându-mi nebuneste în piept ca după un maraton. Le-am tăiat calea și ele m-au privit ciudat. 

- Bună, Adrien, m-a salutat Alya, însă privirea mea era ațintită spre Marinette. Are niște ochi așa frumoși, jur că aș putea să mă pierd în acel albastru infinit și nu aș mai vrea să mă regăsesc niciodată. Mi-am dres glasul.

- Bună. Alya! Marinette aș vrea să vorbesc ceva cu tine, am spus dintr-o singură răsuflare și i-am putut vedea uimirea întipărită de pe chip. 

- Eu vă las atunci, s-a retras Alya cu un zâmbet cât Marele Zid Chinezesc pe chip. 

  Cum aș putea să-i spun fără să o sperii sau sa o fac să fugă de mine? Sunt un idiot, fără îndoială. Nu o pot pierde în fața unuia ca Nathaniel, dar nici nu pot trăi cu regretul toată viața ca nu am încercat. Prea bine. Am încercat să mai elimin din tensiunea care s-a acumulat în mine, fară niciun rezultat. 

- Marinette, eu... Trebuie să o fac. Vrei să...

- Adribuu, am auzit-o pe Chloe strigând pe coridor. Perfect, persoana pe care îmi doream atât de mult să o văd. Și-a strecurat mâna după brațul meu si a fluturat din genele ei lungi și negre. Tocmai am ales vestimentația pe care o vom purta la bal si mi-ar plăcea să o vezi și tu, vom arâta așa de bine împreună. 

   Și-a lipit capul de pieptul meu și am văzut-o pe Marinette cum se răsucește pe călcâie și se întreaptă spre clasă urmându-și cea mai bună prietenă. Bravo, Adrien! Pentru prima oara vreau să invit la bal fata de care-mi place și o dau în bară. Am urmărit-o cu privirea până a dat de Nathaniel care a început să-i spună ceva, iar ea a început să râdă. Gelozia și-a facut din nou apariția nimicitoare, arzând ca un foc mocnit tot. Am desprins-o pe Chloe de lângă mine și ea m-a privit ciudat. 

- Noi doi nu suntem împreună, da? Am încercat eu să-i explic, puțin cam dur decât ar fi trebuit. Și nici nu vom fi, am accentuat după care m-am îndreptat spre clasă cu sufletul greu ca și când aș fi cărat și o nicovală alături de mine.