Ladybug și Chat Noir (Marinette și Adrien)

Capitolul 24: Pandantivul

  Marientte povestește: 

  Tikky si-a dres glasul și si-a luat înfățișarea de creatura inocenta din depozit. Orice îmi va spune va fi de rău. Pe bune acum. Doar bunica nu e un criminal în serie însetat de sânge, când spun criminal marefer la unul care fură prăjituri si când spun sânge la cremă de căpșuni. Mda. 

- Bunica ta a fost Ladybug înainte de tine. Poftim? Bunica a fost Ladybug? Dar... Asta... Sună în totalitate nebunesc. 

- Dar... dar... Cum? Tikky a chicotit vâzând că a reușit sa ma ia prin surprindere. Tu ai spun că niciun membru al familiei mele nu a fost buburuza. 

- Se prea poate sa mă fi înșelat. Nu am știut ca ea este bunica ta, Marinette. Nu e asta grozav? 

  Grozav? Poate. Surprinzător? Sigur. Bunica mea Ladybug? Am atâtea să o întreb, atâtea să aflu de la ea si prea putin timp. Am pus-o înapoi pe Tikky în posetă și m-am întors în sufragerie. Bunica mi-a zâmbit și mi-a făcut cu ochiul complice. 

- Parinții tai tocmai s-au plictisit de mine, a spus ea botoasă cu o voce de copil. Așa că vino să-ți dau cadoul meu special. 

   Cadou special? Ce vrea să însemne asta? Nici nu a așteptat sa spun ceva că m-a apucat de mână și m-a tras după ea într-o altă încăpere. A deschis sertarul unui dulap și a scos de acolo o mică cutiuță. Ce-i acolo? Ce-i acolo? Mor de nerabdare să aflu. 

- Deschide-l, m-a îndemnat ea și nu am așteptat să o facă a doua oară. Am desfăcut cutia  si înăuntru se afla un pandantiv cu o buburuză. L-am primit de la buburuza anterioară, mi-a mărturisit ea. Acum eu ți-l dăruiesc ție. Pe mine m-a ajutat, eu am reusit să împiedic răul să se producă. 

   Rău? Ce rău s-ar putea produce?Adică ce ar fi mai rău ca serialul meu preferat sa nu se mai difuzese? Bine, există Hawk Moth, dar nu e un malefic prea redutabil atâta timp cât eu și Chat Noir am reușit să-l înfrângem de atâtea ori. 

- Binico, ce vrei să spui? Ce rău ar putea să se întâmple? Mi-a zâmbit, un zâmbet strâmb care numai a zâmbet nu arăta. 

- Marinette, acum mulți ani foloseau miraculoșii pentru a face bine, mult bine, dar acum lumea e dominată de orgoliu, avuție, dorință de a obține putere. A scuturat din cap mâhnită. Am simțit. Ochii ei albaștrii mă priveau speriați. Hawk Moth nu e primul și ultimul care vrea asta, dar aduși împreună miraculoșii crează ceva distrugător. Nu poți lăsa să se întâmple asta. Oprește-l înainte să fie prea târziu. De aceea pandantivul te va ajuta să-l găsește. 

   De unde știe de Hawk Moth? Știrile circulă repede, asta e sigur. Asta încearcă să facă deci și de aceea ne vrea miraculoșii, asta explică tot. Dar de ce ar vrea cineva să distrugă lumea cu știință? " Ar vrea dacă nu ar știi că face asta." Sună logic. 

- Așa am sa fac, bunico. A răsuflat ușurată. Mulțumesc! M-a tras într-o altă îmbrățișare călduroasă și m-a sărutat părintește pe frunte. 

- Sunt foarte mândră de tine. Fă-l praf! Și-a ridicat pumnul în aer expresiv, iar eu am chicotit. Bunica e o luptătoare, acum știu asta. Și eu sunt foarte mândră că sunt nepoata ei. 

  Când ne-am întors în sufragerie mama și tata vorbeau despre că ar trebui sa plecăm dacă vrem sa prindem avionul. Asta am și făcut, după ce ne-am luat rămas bun și i-am promis ca o vom mai vizita curând. Drumul spre casă a fost și mai plictisitor. Am dormit tot drumul, dar neîncetând nicio clipă să mă gândesc la cuvintele bunicii. Rău? Distrugere? La ce a vrut sa se refere? Noi, după cum am mai spus, l-am înfrânt întotdeauna pe Hawk Moth. Acum ce ar fi diferit? Ce s-a schimbat? Nu, asta și-a dorit de la bun început, însă nu va reuși. Voi apăra Parisul si locuitorii săi chiar dacă știu că acesta va fi ultimul lucru pe care o să-l fac. 

  Când am ajuns acasă m-am urcat în camera mea și m-am trântit în pat. Este ora 21:30. Oare e târziu să-l sun pe domnul Agreste și să-i accept propunerea? Tikky are dreptate. E o oportunitate imensă, deci nu o voi lăsa să-mi scape printre degete. Am luat bilețelul pe care mi-a notat numărul său de telefon și l-am tastat, iar apoi am apăsat butonul apelare. A răspuns dupa al treilea apel. 

- Bună seara, domnule Agreste! Am spus eu formal. Îmi pare rău că vă deranjes, dar m-am gândit mai bine și vă voi accepta oferta. Am așteptat câteva minute cu răsuflarea tăiată până a vorbit. 

- Tu ești Marinette, dragă? A întrebay cu dulceață. Omul ăsta e așa drăguț, nu cred că ar omorî și o muscă. Dar relația lui cu Adrien nu e prea roz. Care să fie de fapt cauza. Bine atunci, te aștept mâine după ore la mine acasă. 

- Ne vedem atunci, Noapte bună! Și am închis. 

   Am făcut-o și pe asta. Din cauza lui Adrien îmi era teamă să o fac. Am spus că îl voi uita, așadar mă voi strădui să o fac, iar să-l văd în fiecare zi, nu că nu aș face asta deja la școală, mă va ajuta. Va fi un coșmar. M-am ridicat din pat și am luat cutiuța de pe birou. Am prins pandantivul în mână și mi-am trecut degetele peste micuța buburuză. Înseamnă mult pentru bunica mea. O voi face pentru ea. Voi da tot pentru a-mi îndeplinii promisiunea. Mi-am pus pandantivul la gât și am început să-mi caut lucrările pe care aș vrea să i le arăt domnului Agreste. 

   Adrien povestește: 

   A vorbit cu tata la telefon. Ce i-a spus când a chemat-o la el în birou? Sper că nua amenințat-o sau ceva de genul ăsta. Tata eînfricoșator și știe să se folosească de asta pentru a intimida oameni, iar Marinette e așa sensibilă. Poate că ma înșel si poate că greșesc. Am văzut-o cum începe să răscolescă prin dulapuri aruncând tot felul de foi și hârțoage pe podea. Ce tot face? Am ciocănit în fereastră. Vreau să vorbesc cu ea. Vreau să aflu.