Ladybug și Chat Noir (Marinette și Adrien)

Capitotlul 31: Dezvăluirea

  Marinette povestește: 

    M-am trântit în pat istovită. Nu vreau să mă gândesc la ce tocmai s-a întâmplat pentru că nu am nicio idee ce tocmai am făcut. Mi-am închis ochii, dar nici mult nu a durat acest moment de liniște că Alya a intrat ca o furtună în cameră amenințând numai calamități naturale. M-am ridicat în șezut și am privit-o. Era ceva în neregulă. De ce a ținut musai să ne întâlnim? Mii de scenarii mi se învârteau în cap, dar niciunul nu era cel corect. A înaintat spre mine aruncându-mi o privire care ar putea ucide. Am înghițit în sec. Nu am mai văzut-o pe Alya atât de furioasă de când Chloe a spus un lucru neadecvat despre blogul ei. 

- Cum ai putut să-mi ascunzi așa ceva? 

    A spus dezamăgită si am simțit cum inima mi se frânge în mine. O, nu! Asta înseamnă că a aflat, dar cum? Nu, să nu tragem concluzii pripite. Sigur e vorba de altceva. Sigur nu a aflat. M-am prefăcut că nu o înțeleg, holbându-mă la ea ca o proastă. Sper doar ca a funcționat. 

- Nu te preface că nu știi, am crezut că ești prietena mea pe când tu mi-ai ascuns așa ceva, aproape că a strigat. Nu vreau să mă aflu în pielea mea în momentul de fața, dar ironic, chiar mă aflu. Am avut încredere în tine.

    Cuvintele ei mi-au spulberat sufletul în mii și mii de bucățele. Știe. Era de așteptat să afle într-o zi, dar acum că a aflat mă urăște. Bună treabă, Marinette! Ești o prietenă grozavă. 

- Îmi pare rău, am rostit cu lacrimi în ochi. Dar eu... Mi-am strâns buza între dinți simțind cum lacrimile mă vor mistui. 

  E complet normal să se simtă astfel. Eu am fost cea care a mințit-o, dar ce aș fi putut să fac? Ce ar trebui să fac? Mi-am ridicat capul din pământ privirea noastră întâlnindu-se. 

- Nu am putut să-ți spun, am recunoscut, iar ea m-a privit circumspectă. Eu... Mi-am frecat ceafa frustrată. Asta ar fi trebuit să rămână secret. Nimeni nu ar fi trebuit să știe, nici măcar tu. 

- Dar de ce? A întrebat tristă furia de mai devreme evaporându-se definitiv. I-am zâmbit și mi-am luat poșeta de pe dulap și am deschis-o. 

- Ar trebui mai întâi de toate să-ți prezint pe cineva. Expresia feței ei spunea totul. Trecea de la șoc total la entuziasm în mai puțin de cinci secunde. Așa e Alya. Am lăsat-o pe Tikky să iasă afară. 

- Bună, a spus ea speriată și aruncându-mi o privire dezaprobatoare. 

   Am făcut o greșeală, una imensă și sunt dispusă să-mi asum consecințele, dar nu regret că Alya a aflat. Cel mai probabil nu mă va ierta niciodată că i-am ascuns un asemenea lucru. Mă simt îngrozitor. 

- Ea e... A spus ea stupefiată și bâlbăindu-se. Am înclinat din cap. 

- Tikky, miraculosul meu. Mi-a zâmbit și a început să bată din palme bucuroasă.

   Poftim? Ce s-a întâmplat cu furia de mai devreme? Unde s-a dus? S-a apropiat de mine. 

- Deci tu ai fost în tot acest timp și eu am fost atât de oarbă încât nu mi-am dat seama. Și-a ridicat privirea spre mine și am putut identifica înțelegerea în ochii ei. Nu-ți face griji, nu voi spune nimănui. Am tras-o într-o îmbrățișare călduroasă. 

- Imi pare rău, Alya! Am fi trebuit să-ți fi spus. Vinovăția continua să mă macine pe interior. A scuturat din cap. 

- Lasă asta, trecutul e trecut, a spus cu resemnare. Cât de repede a acceptat, nu am decât să fiu mândră de ea și să mă bucur că am o asemenea prietenă. Însă fără secrete de acum în colo. Am ridicat mâna în semn de predare. 

- Promit. Și m-a mai luat încă o dată în brațe. 

- Prietena mea cea  mai bună e o supereroină, a spus veselă. Trebuie să-mi povestești totul. 

Ne-am așezat una lângă alta pe pat și am început să-i răspund la toate întrebările pe care mi le-a pus. Acum nu trebuie să mă mai ascund în fața ei, nu mai trebuie să mă simt vinovată pentru că o mint sau pentru că am ținut secret ceva atât de important. Ea mă va ajuta, și-mi va fi mult mai ușor să-mi țin identitatea secretă. În următoarea oră am stat și am vorbit despre o mulțime de lucruri. 

  Adrien povestește: 

   Sărutul ei, buzele ei, persoana ei... M-a cucerit de prima oară când am văzut-o. Și atâta timp am încercat să o găsesc când ea de fapt se afla atât de aproape, cum a spus și Tikky. A fost și este Marinette. Ea e fata visurilor mele și sunt dispus să fac orice ca și ea să mă iubească. Nu mi-o pot scoate din minte, e aici înăuntrul meu și o voi purta cu mine pretutindeni. Am nevoie de ea. Ea e lumina pe care ochii mei vor să o vadă. Plagg mi-a aruncat o privire ciudată și s-a așezat pe umărul meu. 

- Ți s-au aprins călcâiele după fata asta, a cântat el voios. Da așa e. Sunt îndrăgostit nebunește de Marinette Dupain Cheng. Dar cu Ladybug cum rămâne? A întrebat el făcându-se că nu știe. L-am dat jos de pe umărul meu și a venit timpul ca eu să-l privesc enervat. Știe. A știut. De ceva timp. 

- Tu ai știut, nu-i așa? L-am întrebat. 

- Vrei să spui ca fata aceea Marinette este Ladybug? A rânjit pe sub mustăți. Da, doar am presupus după afirmația lui Tikky și am așteptat ca și tu să-ți dai seama, însă se pare că ești cam greu de cap. Am luat o pernă și am azvârlit-o după el. 

  Mi-am închis ochii propunând-mi să o visez.