Creepypasta stories

Experimentul rusesc anti-somn

Cercetătorii ruși, în 1940, au ținut 5 oameni trezi, pentru 15 zile, folosind un stimulent pe baza de gaz . Au fost ținuți într-o camera închisă, pentru a le putea monitoriza cu atenție volumul de gaz și oxigen pe care-l primeau, pentru a nu muri, deoarece, gazul în cantități mai mari era toxic.

Totul se petrecea înainte de camerele cu circuit închis, deci ca monitorizare aveau doar microfoane împânzite prin camera și mici ochiuri de geam de 15 cm, prin care monitorizau subiecții. Camera era plina cu cărți, paturi pe care sa doarmă, aveau apă curentă, toaleta și destulă mâncare uscată sa le ajungă 30 de zile.Subiecții de testare erau prizonieri politici de război,  declarați inamici ai statului.

Totul a decurs bine pentru primele 5 zile, subiecții nu se plângeau aproape deloc, deoarece le-ar fi fost promisa libertatea (minciuna), după ce treceau cele 30 zile, în care reușeau să stea trezi. Activitățile și conversațiile au fost monitorizate cu atenție, și s-a notat ca începeau sa discute despre evenimente din trecutul lor, din ce în ce mai traumatizante, și ca tonul lor de vorbire generala a luat un ton mai întunecat, după a 4 a zi.

După 5 zile au început sa se plângă de situația care a dus sa fie captivi și  forțați sa participe la acest experiment, și au dat dovada de paranoia.Au încetat sa mai vorbească unu cu celalalt, și au început sa șoptească la microfon și la geamurile folosite de cercetători pentru monitorizare. Ciudat, toți credeau că-i pot linguși pe cercetători prin a-i deturna pe ceilalți prizonieri.

La început cercetătorii au crezut că ăsta e un efect secundar al gazului.După 9 zile, unul din ei a început sa țipe cat îl țineau plămânii, și nu s-a oprit timp de 3 ore în continuu. În tot acest timp a alergat în jurul camerei fără oprire. A mai încercat sa țipe dar nu a mai reușit, decât câte un sunet pițigăiat. Cercetătorii s-au gândit ca și-a rupt corzile vocale, de la țipat timp de 3 ore.

Lucrul cel mai ciudat la acest tip comportamental este cum ceilalți subiecți s-au comportat, sau de fapt nu au reacționat. Au continuat sa șoptească în microfoane, pana când al doilea subiect a început sa țipe. Ceilalți subiecți care nu țipau, rupeau bucăți din cărți și le lipeau cu propriile fecale pe geamurile de observare și pe microfon, cu o calmitate ieșită din comun.

Țipetele au încetat brusc. La fel și șoaptele în microfoane.După alte 3 zile, cercetătorii au verificat microfoanele în fiecare oră, pentru a fi siguri ca funcționează, din moment ce credeau că e imposibil sa fie liniște completa, într-o camera cu 5 oameni. Consumul de oxigen combinat cu gaz din cameră indica, că toți cei 5 erau încă în viată.

De fapt era consumul de oxigen pe care 5 oameni l-ar consuma în urma unor exerciții fizice foarte greoaie. În dimineața zilei a 15-a, cercetătorii au făcut ceva ce nu credeau că vor face, pentru a obține o reacție de la subiecți. Au folosit intercomul din cameră, pentru a obține o reacție de la ei, și pentru a afla că nu s-au transformat în "legume", sau să fie morți.

Au anunțat prin intercom: Vom deschide ușile pentru a verifica microfoanele, îndepărtați-vă de uși și puneți-va pe burtă cu mâinile la spate, sau veți fi împușcați. Faceți ce zicem și unu din voi își va câștiga libertatea."

Spre surprinderea lor, au auzit o singura frază, din cameră : "Nu mai vrem sa fim liberi". Imediat au început dezbaterile între cercetători și  militarii care susțineau financiar experimentul. Neputând să obțină o reacție prin microfoane, au hotărât să intre înauntru și să verifice.

Camera a fost golita de oxigenul combinat cu gaz, și aer proaspăt curat a fost introdus, imediat apoi 3 voci au început să implore , să cerșească și să plângă, sa le bage înapoi oxigenul cu gaz. Camera a fost deschisa și soldați au fost trimiși înauntru pentru a recupera subiecții de test.