Creepypasta stories

Teatrul de păpuși

Secolul 18 , Budapesta

Era ajunul Crăciunului . Toată lumea era în drum spre teatrul de păpuși . Era această reprezentație de Crăciun foarte mare , un spectacol tare minunat. Și eu tot  acolo mă îndreptam. Era o noapte rece , întunecată , norii grei acoperind cerul , zăpada căzând ușor peste oameni. Atât de mulți oameni stăteau la coadă....

Teatrul era întunecos pe dinăuntru , lămpi cu gaz luminau scena , oamenii au luat loc pe scaune , eu stăteam în primul rând , și cortina s-a ridicat . Apoi păpușile au intrat pe scenă....erau una... două..trei! Trei păpuși au venit pe scenă , păpușarul dirijând sforile de undeva de sus. Păpușile aveau oarecum o înălțime aproape de cea a unui om. Pielea lor semăna foarte mult cu pielea unui om bătrân și bolnav.

 Ce sentiment magic și misterios m-a cuprins când le-am văzut dansând atârnate de de sforile lor argintii !Păpușarul trăgea de o sfoară , păpușa sălta piciorul , apoi de alta , păpușa își apleca capul , apoi a tras de altă sfoară  , și , apoi , păpușarul a lăsat sforile păpușilor să cadă jos pe scena teatrului. Dar păpușile încă stăteau în picioare . Dintr-o dată au început să se miște - ele singure ,  fără nici un ajutor !! M-am uitat spre păpușa ce reprezenta un mic toboșar...M-am uitat în ochii lui , și aș putea să jur că mi-a întors la rândul ui o privire ! Apoi a început să cânte la tobă , ceea ce m-a cam speriat puțin. Apoi am început să mă uit mai atent la el și am văzut astfel că avea o mică tăietură pe braț.....și sângera! Totul aici nu era întocmai ce părea a fi , și sentimentul acesta mă făcea să mă simt inconfortabil... dar spectacolul s-a terminat curând iar eu am ieșit din sală în grabă.

În timp ce stăteam la coadă pentru a ieși din incinta teatrului , am văzut o fată , stând în mulțime , apoi ochii noștri s-au întâlnit , am pășit spre ea și am salutat-o. Ne-am plimbat pentru ceva timp , o chema  Victoria , și , atât cât am stat afară , ne-am așezat pe scările de la intrarea în teatru și ne-am continuat conversația. Amândoi știam că ceea ce am văzut la teatru era, trebuia să fie ceva magic , dar cu siguranță că nu numai reprezentația aceea a fost magică ci și toată noaptea ce a urmat , totul era Magic!

Am vorbit cât a fost noaptea de lungă , în tot acest timp uitându-mă în ochii ei , în ochii aceia ireali de albaștri , am văzut ceva înăuntrul lor , ceva magicccc. Toți oameni dispăruseră între timp , și am putut simți adânc înăuntrul meu o voce ce-mi șoptea în urechi : "Sărut-o"!!!! . Și am sărutat-o ; acel sărut fiind legătura fermecată ce ne ținea dragostea vie  .

Aproape că a trecut un an și Crăciunul va veni din nou peste două săptămâni . Se organiza un nou spectacol în seara aceasta a teatru.  Eu eram ocupat pe atunci iar Victoria a trebui să se ducă singură. Dar  nu a ajuns acasă la miezul nopții așa că m-am îngrijorat și am mers să o caut. Am mers mai întâi la teatru , era o noapte întunecată și rece la fel ca prima dată când am fost acolo. Am observat că în spatele teatrului se aflau niște scări ce conduceau la subsol. În timp ce mă pregăteam să cobor , cineva a deschis  ușa de la intrarea în subsol , ieșind afară  . Era o femeie mai plinuță și destul de mare ca statură. Știam cine este. Era soția păpușarului , pe numele ei Imogenția. M-am ascuns în spatele unui tufiș văzând că are într-o mână un cuțit de măcelar , iar cu cealaltă , un cărucior pe care-l căra întoarsă cu spatele . M-am decis să o urmăresc.

Am urmărit-o ceva timp printre străduțele vechi , prăfuite și întunecate până ce am putut vedea pe Imogenția și altceva  ce zăcea pe pavajul străzii. Probabil că era un om al străzii. Dintr-o dată ea a ridicat mâna cu cuțitul într-însa și......Oh , Doamne!! i-l-a înfipt adânc în piept. Nici măcar nu a avut timp să scoată vreun sunet înainte să își dea duhul . Femeia a lăsat cuțitu împlântat în pieptul bărbatului , sângele lui nu a curs prea mult pe pavajul de piatră , apoi l-a înfășurat în niște cârpe foarte lungi pe care le cărase cu ea și apoi a aruncat cadavrul în cărucior . Am început din nou s-o urmăresc pe străzile întortocheate ale orașului și , când a ajuns aproape de clădirea teatrului , a dat jos cadavrul din cărucior , cărându-l în spinare în timp ce intra pe ușa ce ducea la subsol. Am urmărit-o îndelung printre coridoarele strâmte și întortocheate , ascunzându-mă ,cu scopul de a  nu fi văzut , la fiecare colț de zid ,când , dintr-o dată , a dispărut , probabil printr-e culoarele subsolului . În fața mea am putut zări o lumină ce provenea de la deschizătura unei uși așa că m-am decis să arunc o privire . Pe măsură ce am deschis ușa și mi-am aruncat o privire asupra încăperii  , un sentiment de groază inimaginabil m-a cuprins !!  Doamne , așa un spectacol macabru ! Apoi am simțit o lovitură puternică la cap și vederea mea s-a întunecat.....