Creepypasta stories

Casa fără sfârșit

O să încep prin a vă spune că Peter Terry era dependent de heroină .

Eram prieteni în facultate și am continuat prietenia chiar și după ce eu am absolvit. Observați că am folosit " eu ". El s-a lăsat de ea acum doi ani după ce de-abia reușea să treacă cursurile . După aceea m-am mutat din cămin într-un mic apartament și nu l-am mai văzut pe Peter așa de des . Mai vorbeam on-line din când în când ( el era un împătimit al Facebook-ului încă de când apăruse ) . A fost însă o perioadă în care nu a mai fost logat pentru cinci săptămâni bune . Nu m-am îngrijorat . Era cunoscut drept un țepar notoriu și un dependent de droguri , așa că presupun că nu i-a mai păsat de mine . Apoi într-o noapte l-am văzut logat . Înainte să pot iniția o conversație , mi-a trimis un mesaj .

" David , omule , trebuie să vorbim urgent . "

Atunci a fost momentul în care am aflat de Casa fără sfârșit . Și-a luat denumirea respectivă din cauză că nimeni nu a reușit să ajungă la final. Regulile erau foarte simple și semănau a clișeu absolut : Reușește să ajungi la ieșirea din clădire și câștigi 500$. În total erau nouă camere . Casa era amplasată în afara orașului , la aproape patru mile depărtare de locuința mea . Aparent , Peter a încercat și a dat greș . Era un amărât de dependent de heroină și dracu' mai știe de ce altceva , așa că am crezut că drogurile l-au dat gata și s-o fi împiedicat pe acolo de cine știe ce fantomă de hârtie și a renunțat . Mi-a spus că , ce se află acolo este prea mult pentru oricine cu mintea întreagă . Că era ceva supranatural .

Nu l-am crezut . I-am spus că voi verifica următoarea noapte , și că , oricât ar încerca să mă convingă să renunț , 500$ sunau prea bine ca să fie adevărat . A trebuit să merg . Așa că am stabilit să merg noaptea următoare.

Când am ajuns acolo , am observat imediat că era ceva în neregulă cu clădirea . Ați văzut sau ați citit vreodată ceva  ce nu trebuia să te înspăimânte dar pentru oarecare motiv îți dădea fiori pe șira spinării ? M-am apropiat de clădire în timp ce sentimentul de neliniște s-a intensificat odată ce am deschis ușa  principală .

Inima mea a început să bată mai încet dar imediat ce am intrat sentimentul acela de stres a dispărut , ușurându-mi-se și sufletul . Camera de intrare arăta ca un coridor de hotel , decât că era decorat ca pentru Haloween . O mică pancartă era amplasată deasupra recepției . Se putea citi : " Camera 1 pe aici . Mai urmează încă 8 . Ajungi la sfârșit și câștigi ! " Am început să chicotesc și să mă îndrept spre prima ușă .

Prima cameră era de tot râsul . Decorul se asemăna cu intervalul dintre rafturile unui mini-market decorat cu fantome de hârtie și zombie animați  ce scoteau un hârâit static odată ce treceam pe lângă ei . La capătul celălalt al încăperii se afla ieșirea ; Era singura ușă în afara celei pe care intrasem anterior . Am dat buzna prin pânzele de păianjen artificiale  și m-am îndreptat către a doua cameră .

Am fost întâmpinat de ceață în timp ce deschideam ușa camerei  . Aceasta "întrecea" cu mult camera anterioară în termeni de tehnologie . Nu numai că acolo se afla o mașinărie de produs ceață , dar și un liliac de  carton ce atârna de tavan și zbura în cercuri datorită mecanismului " foarte " complicat . Dap , înfricoșător . Se părea că au și o muzică de fundal cu tema Haloweenului pe  care oricine o putea cumpăra pe casetă la un magazin ce vinde totul cu 99 de cenți . N-am văzut totuși un radio , dar îmi imaginez că foloseau  un sistem P.A . Am pășit peste câteva jucării sub formă de șoareci ce se roteau prin cameră , și am pășit mai departe către camera următoare , oftând .

M-am întins spre clanța ușii și atunci am simțit cum inima mi-a picat la picioare . Nu mai voiam să deschid acea ușă . Un sentiment de groază m-a cuprins într-atât încât abia mai puteam să gândesc măcar . După cele câteva momente de spaimă terifiantă , Logica mea umană a preluat controlul , așa că astfel am răsucit mânerul și am intrat mai departe .