End ~ A Year To Live? // z.m. PAUZĂ

A Year To Live? -Prolog-

Prolog

Stau lipita de peretele pe care se afla si usa apartamentului si-l privesc pe baiatul cu ochii caprui cum distruge totul in jurul lui din cauza nervilor. Mi-e frica de el? Da, imi este, dar iubirea pentru el este mai mare si nu vreau ca timpul ramas pentru a supraietuii sa-l petrec departe de el, dar...nici nu vreau sa fiu langa el cand imi voi da duhul si sa-l las cu lacrimi in ochii dupa care mereu tanjesc sa ma priveasca fara oprire. Il privesc cum da cu pumnii si picioarele in tot ce se afla in jur, distruge tot ce-mi facuse mie cadou. Un apartament amenajat ca atelier pentru sculptat. Dar nu-l invinovatesc, oricum nu vor mai fii folosite. Intr-un final cade jos in genunchi si plange. Da cu pumnii in parchet, iar pe mine ma doare sa-l vad asa, voiam sa ajung la el si sa-l opresc, dar n-aveam forta. Lipita de perete, ma las usor sa alunec pana cand fac contact cu podeaua. Mi-am lipit palmele de parchetul mult mai rece de cat mainile mele si usor ma trageam spre iubitul meu. Nu ajung bine langa el, ca ma trage in poala lui si ma strange la piept. I-am luat tricoul in pumni si voiam sa il strang cu putere, dar moartea ma seca de puteri.

"Tu esti luceafarul meu. Nu poti sa ma lasi acum la mijloc de tunel cand mai am putin si voi iesi la lumina." privirea lui ma face sa simt apropierea mortii mai repede.

"Zayn, luceafarul tau isi pierde din stralucire, nu mai exista cale de salvare, e prea poluat. Fugi si uita-l." am incercat sa-mi indepartez trupul mult prea lipsit de viata departe de el, spre usa.

"Niciodata! N-am sa las ca luceafarul meu sa se stinga." n-am apucat sa imi echilibrez stabilitatea in picioare ca Zayn m-a tras intr-o imbratisare.

"Zayn...mi-e frica." am spus printe suspine intr-un final.

"Te voi salva, iti promit, doar lasa-ma s-o fac." m-a luat in brate, vazand ca nu mai am forta in picioare si m-a asezat pe canapea.

Odata asezata pe canapea, Zayn mi-a lasat un sarut pe frunte si-a fugit repede in mica bucatarie ce era despartita de living doar de un bufet. Am inchis ochii incercand sa imi reglez respiratia grea din cauza bolii ce imi stingea corpul pe zi ce trece. Cu mainile tremurate m-am intins dupa o foaie si un creio acum fiind aruncate pe jos langa canapea dupa distregerea masutei de Zayn. Inainte sa desenez ceva l-am privit pe baiatul rau cum imi facea un ceai. Am desenat usor o groapa in care am adaugat un mic sicriu, iar deasupra un nor negru. Pe coltul foii am scris cu majuscule:MAI AM DOAR TREI LUNI DE CHIN.

Simtind prezenta lui langa mine, am ascuns repede desenul la spate. Privirea lui trista imi transmitea o confuzie. I-am zambit lund ceaiul din mana lui. Atingerea mea rece l-a cutremurat, iar privirea i-a fost traversata de o teama. Corpul meu devenea din ce in ce mai rece, iar pe el asta il speria cel mai mult. Mai mult de cat un pistol plin cu gloante indreptat spre tampla lui. Am apropiat cana de buze vrand sa sorb din ceai, dar atunci o picatura rosie s-a ciocnit de marginea canii si alunecand usor in interiorul canii pana la contopirea sa cu ceaiul. Am dus usor degetul aratator spre nas si am oftat la senzatia umeda a lichidului rosu ce se scurgea din nasul meu. Zayn a vazut si a tras de maneca bluzei lui peste degetele lui si apropiindu-se sa-mi stearga pata. Privirea lui era atintita asupra nasului meu ce era murdar, nu clipea. Am simtit o injunghiera in inima cand obrazul i-a fost traversat de o lacrima. De ce nu vrea sa stea departe de mine?

"Iti promit ca te voi salva, Evol." in secunda urmatoare am simtit caldura buzelor lui peste ale mele si astfel realizand cat de reci sunt buzele mele.

Heey! Am "revenit" cu o poveste noua, sper sa iasa ceva frumos pentru ca la fel ca la celelalte povesti, am speranta ca va iesi ceva frumos. Povestea este plina de tristete, asa cum v-am obisnuit. Astept parerile voasta, pentra ca acum CHIAR am nevoie de ele. Fiti sinceri :*