End ~ A Year To Live? // z.m. PAUZĂ

Chapter 15 - Evol

                                                  Chapter  fifteen     -     Evol  

     Ceva moale si catifelat imi strabate obrazul coborand tot mai jos spre gat, umar si tot asa in jos pe bratul meu stang. Ma foiesc suparata incercand sa indepartez acea senzatia si fara a-mi deranja prea mult somnul. In zadar, cateva soapte imi sunt varsate ca o cascada linistita in apropierea urechii. Zambesc in parna la senzatia electrizanta si usor imi deschid ochii. Il simt in spatele meu si post spune ca e mai mult de cat perfect.

- Iubito, e timpul sa te trezesti. Auzindu-i mult mai clar vocea, m-am intors pe spate deschizandu-mi ochii larg.

- Cat e ceasul? Vocea imi e ragusita si privirea imi sta fix pe tavanul usor luminat. Nu indraznesc sa il privesc.

- Sase si douazeci si patru. Mi-am intors instantaneu fata spre el.

- De ce asa devreme? Soptesc asezandu-ma turceste langa el.

Nu imi raspunde si pret de cateva secunde nu imi multa privirea de pe fata mea. E calm, mult prea calm si pot spune ca imi place, dar mi-e si frica de ce ar putea urma. Pot vedea un mic inceput de zambet in goltul gurii sale. Cu mana pe inima pot spune ca privirea lui ma innebuneste. In mine se reaprinde tentatia de ai mangaia obrajii nebarbieriti. Il urmaresc cu privirea cum se ridica din pat si trece prin fata patului. Se opreste in dreptul dulapului din care ma asteptam sa scoata vreo haina de-a lui. Raman crispata cand in fata imi apare un umeras cu o uniforma. Un sacou de culoarea visinei, o camasa alba cu cravata in carouri de culoarea gri si visiniu si era identica cu fusta de acelasi model care nu era mai lunga de genunchi. Daca nu ma insel am vazut si o pereche de sosete lungi. Mi-e frica sa ma gandesc unde voi ajunge cu aceasta uniforma.

- De azi iubito, vei merge la un liceu privat. Bromsgrove College. Continuam sa-l privesc fara nici o expresie.

- Cum adica liceu privat? Il priveam socata si era prea devreme pentru o asemenea informatie.

- Nu poti renunta la scoala cand mai ai doar un semestru. Inghit in sec.

- Eu nu merg. Am renuntat la scoala. Oricum nu m-ai are rost sa continui. Intr-un final voi muri. Dau absenta din umeri privind pierduta uniforma care chiar era frumoasa. Acum puteam sa vad insigna de pe partea stanga a sacoului. BC.

 S-a apropiat de marginea patului si imi intinse mana sa libera. Am privit-o usor confuza ca intr-un final sa imi asez mana in a lui. M-a ajutat sa ma ridic din pat, acum fiind in fata lui si privind in sus spre el. Mana lui imi mangaia obrazul si imi zambii trist.

- Renunta la acest gand. Iti promit ca nu vei muri. Te voi salva. Nu avea rost sa ma cert cu el, asa ca doar am dat din cap invinsa.

     Am iesit din dormitor fiind inca uimita ca tocmai am imbracat umiforma. Sacoul venea perfect pe mine si nu dadea nici o urma ca ar fi prea mare, camasa mi se mula frumos pe bust si abdomen, dar acum nu se vedea avand nasturii sacoului inchisi. Fusta era scurta cu o palma m-ai sus de genunchi, iar sosetele nu ajungea pana la genunchi. In picioare am incaltat o pereche de balerini negri. Parul mi l-am dat pe spate cu ajutorul unei bentite tot negre. Arat din nou a o eleva. Am pasit agale spre living unde el deja era imbracat cu o pereche de pantaloni negri si un tricou gri. In picioare avea bocantii lui nelipsiti. Arata perfect. Cum m-ai apropiat de el, ochii i-au zburat direct spre corpul meu. Isi ridica usor capul de jos in sus, analizand fiecare detaliu al corpului meu. Cu siguranta va observa si roseata din obraji.