End ~ A Year To Live? // z.m. PAUZĂ

Chapter 6 - Zayn

                                                  Chapter six     -     Zayn    

          Azi e ziua cea mare. In loc sa nu dau importanta acestei zile si sa merg sa iau datoria de la o datornica si sa spun azi e ziua ei cea mare. Eu ma simt incomod. Pentru prima data de cand practic aceasta munca, eu nu stiu ce ar trebuii sa fac, cum ar trebuii sa ma comport? Ce ii voi face? A facut rost de bani? Chiar o voi omora? Cat de inconfortabil e sa intre o persoana in mintea ta si sa te zapaceasca incat sa nu mai stii cum sa apesi pe tragas. O pustoaica cu o datorie. Doar atat. Nimic special si totusi deajuns sa ma gandesc la ea toata aceasta luna. Cat de ciudate sunt semnele lui Dumnezeu, atat incat sa arunce in drumul meu intunecat o pustoaica ce nu isi are locul aici...in lumea asta nenorocita. Dar niciodata nu poti spune niciodata. Nici eu nu ma vedeam si nimeni altcineva nu ma vedea pe mine sa o iau pe aceasta cale plina de pacate. Deci, n-ar trebui sa ma socheze aceasta copila, si eu am fost odata ca ea, acum ea va fi ca mine. Eu niciodata nu voi mai putea fi ca ea. Asta e legea, verdictul. Ea e precum o capsuna frumoasa asezata intre alte capsuni sticate, ce intr-un final o vor strica si pe ea. Cu siguranta asta s-a intamplat cu ea. A cazut intr-un cerc intunecat si acum se lupta, si ciudat nu pentru ea, ci pentru ai sai parinti.

     Sar din pat si ma intind pe jos pentru a face cateva flotari. Pentru dezmortire. 14, 15,...,18,19. Drace! Nici pentru cateva flotari nu mi-o pot indeparta din minte. Imaginea ei lipita de mine din acea noapte din fata clubului, unde frica se citea pe fata ei la gandul ca o poate atinge vreun scarbos, ma zapaceste. Dar nu neg, ca n-am simtit si eu o placere s-o am lipita de mine. Mica, fragila, speriata. Mi-am lasat jumatate din abdomen sa atinga parchetul rece si pentru o secunda m-am simtit bine, relaxat. E clar. Nu o pot face, nu eu.  M-am ridicat de jos si am intrat in baie pentru o improspatare.

     Am iesit din baie imbracat doar cu o pereche de pantaloni de trening si cu un prosop in jurul gatului cu care ma mai stergeam pe cap. Inainte sa ies din dormitor, am deschis fereastra lasand aerul rece si prospat sa-mi "curete" camera de mirosul greu al bauturii si al tigarilor. Am intrat lenes in bucatarie si am dat drumul la aparat pentru a-mi face o cafea. Pana ce imi era gata bautura neagra, mi-am luat telefonul din living si am format numarul lui Nick, unul din angajatii clanului ce face totul dupa ordinile mele. O placere pentru mine sa il pun la treaba. A raspuns la apel din prima.

- Nick, vreau sa-mi rezolvi tu o treaba azi in parcul Rolls...I-am povestit ce trebuia sa faca in timp ce imi amestecam cafeaua cu doua lingurite de zahar.

- Sigur ca da, domnule. Dupa ce a terminat de vorbit, am inchis telefonul si l-am lasat pe bufet.

     M-am asezat pe canapea si am luat telecomanda aprinzand televizorul. Aproape la fiecare canal era un subiect de crima. Cum unul si-a omorat la betie nevasta, cum altul din gelozie si-a batut crunt iubita si cum multi altii isi pun capat zilelor din cauza datoriilor. Ea de ce nu face asa? De ce accepta lupta asta cu raul? Probabil nu-i clar pentru ea, ca rau o va invinge. Stand si comparand fiecare chestie cu ea, imi minte imi apare imposibilul ca ea sa moara azi. Atat de ciudat sa-mi fie  sa accept faptul ca ea azi va pleca in ceruri. Blandetea ochilor ei atat de pura, e la fel ca tristetea mamei cand nu imi era foame si o refuzam incontinuu. Azi imi lipsesc insintentele mamei, dar privind in ochii acestrei copile, imi alin dorul. Vreau mai mult, chiar vreau mai mult de la fata asta. Vreau sa-i vad furia si fericirea, nu doar tristetea. Au trecut aproape patru saptamani de la incidentul din fata clubului, si de atunci n-am mai vazut-o. Si cu tot rahatul asta, o putere interioara imi spune sa ma duc eu si sa-mi fac treaba, dar stiu ca ratiunea mea ma va impiedica sa dau drumul glontului. Se va preface dura si puternica, va spune cuvinte pentru as arata neinfricarea, dar ochii ei o vor trada, blandetea fetei sale va cersi mila.