End ~ A Year To Live? // z.m. PAUZĂ

Chapter 9 - Zayn

Chapter nine - Zayn

O saptamana nenorocita! De sapte zile o caut, dar fara a o gasi. A disparut. Sau mai bine spus, a plecat. Ea chiar a fugit de mine. N-am nevoie de vreo dovada sa mi se confirme asta. Ea chiar crede ca doar pentru ca a plecat, nu o voi gasi. Te inseli amarnic, Evol. Te voi gasi cat de curand. Si pentru modul in care ai ales sa pleci, chiar daca va fi nevoie sa ma transform intr-un adevarat diavol, o voi face pentru a te gasi. Iti voi arata cu cine ai vrut sa te pui. M-ai jignit si cu toate astea am tolerat. Dar sa nu crezi ca (,) cu plecarea ta totul s-a terminat. Tu tocmai mi-ai dat puterea de a continua. Vin dupa tine, Evol. Te voi gasi in cel mai scurt timp.

Ma mint singur. Incerc sa am o gandire cat se poate de rea pe persoana ei, dar nu pot. Ma simt ranit. Ea chiar a reusit sa ma raneasca aproape de fiecare data. M-a jignit si a plecat. Doua lovituri pe care nu le-am mai simtit de sase ani buni. Dupa acesti ani, ma simt din nou ranit. O rana sufleteasca care ma aduce cu lacrimi in ochi. Drace! Sunt om in toata firea, am omorat atatia oameni si n-am simtit nimic de acest fel. Si acum? Ce e atat de diferit? Evol chiar a reusit sa imi scotoceasca in amintirile trecutului. A reusit sa ajunga la buba ce o credeam pana acum o saptamana vindecata. La dracu! Ea chiar a plecat. A fugit de mine, desii trebuia sa stie ca nu i-as face nimic daca n-am facut-o pana acum. O voi gasi si ii voi demonstra cine sunt si de ce sunt asa acum. De ce fac asta? Pentru ca o vreau, vreau sa fie langa mine. Vreau s-o am mereu langa mine, rana mea din suflet are nevoie de ea. Stiu ca e gresit si ca ea nu mai are mult de trait si asta ar putea sa ma raneasca mai mult, dar imi voi da silinta. Voi da tot ce e nevoie sa o salvez.

De cand am ramas singur n-am avut nevoie de ajutorul nimanui, doar de al lui Morgan si nu pentru mult timp. Fara sa realizez, ea imi salveaza cea mai ramas din sufletul meu. Ii reuseste. Oare ea chiar vrea sa ma ajute? In minte imi trece o mica concluzie, si mi-e frica sa cred ca e adevarata. Nu vreau sa se intample asta, si totusi ma simt obligat de propriul corp sa execut ce simt ca vreau. Trebuie s-o salvez, asta e precum o misiune pentru mine, prin care voi castiga ceva. Dar ce? Vreau s-o gasesc si sa aflu ce se petrece. Mi-e teama sa cred ca...

Salvand-o pe ea, ma voi salva pe mine.

Nu vreau sa cred asta. Daca voi lasa aceasta concluzie sa imi ocupe mintea si voi ajunge sa cred, cu siguranta voi fi distrus. Si atunci nimic nu ma va mai oprii din a ura si a distruge orice. Dar totusi vreau s-o salvez, o vreau. O vreau pe ea pentru mine. Vreau sa fie aici, langa mine, langa sufletul meu.

Momentul din acea zi in care am fost la ea acasa a fost atat de ciudat. A tipat la mine, am tipat la ea, m-a acuzat si eu am sarutat-o. Toate astea s-au intamplat asa de repede si totusi mi-a placut. Nu tot ce s-a intamplat, dar sa o sarut a fost neasteptat chiar si pentru mine. Am fost nervos si inca ma enervez amintindu-mi vorbele urate pe care mi le-a adresat. Sunt, recunosc ca sunt precum un diavol, dar nu imi place sa mi se spuna in fata. Nimanui nu i-ar placea. N-am vrut sa tip la ea. Desi n-ar trebui sa imi pese, chiar n-am vrut sa tip la ea si sa ii spun ca e precum mine. Am mintit. Ea nu-i ca mine. E mai buna de cat mine. Orice ar face, ea mereu va fi mai buna de cat mine. Dar nu vreau sa ma gandesc ca poate toata lumea e mai buna de cat mine. E imposibil sa fiu doar eu cel mai rau.

Incet realizez ca in interiorul meu se naste o dorinta. Dorinta de a fi mai bun, dar, doar pentru ea. Exact! O voi gasi si o voi aduce la mine, si doar ei ii voi arata bunatatea mea. Vreau sa fiu mai bun pentru ea sau sa-i arat ca pot fi si altfel de cat rau. Stiu ca n-ar trebui sa imi pese de ea si parerea ei, dar o fac si ma simt nerabdator in a o gasi. Vreau s-o vad mai repede. Idiot, Zayn! Idiot esti.

M-am dat jos din masina si m-am grabit prin curtea palatului lui Morgan. M-a chemat la el pentru a treia oara pe saptamana asta si parea extrem de nervos. Dar si eu eram nervos. Aveam si eu treburile mele si faptul ca el ma suna ca un disperat, nu ma ajuta deloc. Am intrat grabit pe usa mare a casei lui de culoarea alba si fara ai mai saluta pe cei patru bodyguarzi. L-am auzit pe unul vorbind deja in casca lui si asta m-a facut sa imi dau ochii peste cap. Nenorocitul avea o casa imensa, o puteai foarte usor confunda cu un conac. Un conac lemnos. Asta doar pentru ca obsedatul iubea foarte mult lemnul. Aproape orice constructie sau achizitie din aceasta casa avea ceva legat de lemn. Mai putin semineul din salon care parea precum o pestera datorita modului asezat de bolovane de stanca. Recunosc ca totul arata minunat si foarte rustic, si cel mai mult imi placea la casa asta faptul ca aerul era intotdeauna atat de relaxant si specific lemnului. Salonul este aproape cea mai aglomerata incapere din aceasta casa. Nu stiu daca datorita celor doua canapele si fotoliilor sau ale meselor si tot felu de statui facute din lemn, dar deja pe mine ma deranja excesul de maro. Prea mult aceasta culoare ma aglomera si ma simteam inchis. A trebuit sa analizez fiecare zona de sezut din salon ca nu cumva sa nu-l vad pe Morgan. Clar aici nu este. M-am repezit la scari care erau tot din lemn si am urcat la primul etaj. Nebunul schimba in fiecare an lemnul de pe jos doar pentru a nu scartai. Fara ezitare am batut o data la usa biroului sau si am intrat fara sa astept invitatie speciala. Era fix acolo unde am banuit. Pe scara speciala de pe peretele plin cu carti. Se plimba cu scara de la un capat la altul al biblotecii. Mi-am bagat mainile in buzunar si m-am apropiat lenes de scaunele din fata biroului sau. In aer se simtea tensiune. Amandoi eram pe o ata subtiere ce urma sa se desire. Mi-am rotit ochii prin incapere si am observat langa usa pe care am intrat adineauri acvariul de pesti care avea si el un suport din lemn in forma de crengi groase de copaci. Ce mi-a atras atentia au fost noi pesti. Serios? Ala chiar e un calut de mare? Am pufnit si imediat am injurat cand langa mine s-a lipit puternic o carte pe masa. Ochii mei il sagetau pe Morgan si asteptam sa isi spuna motivul nervilor, care nu a intarziat sa apara.