End ~ A Year To Live? // z.m. PAUZĂ

Chapter 18 - Evol

                                                              

                                                     Chapter eighteen - Evol

          "Te iubesc, Evol!" Asa mi-a spus. Acele cuvinte m-au lasat pentru un moment fara respiratie. Mi-am simtit sufletul prinzand viata mai ceva ca atunci cand imi iau medicamentele. A fost atat de minunat sa stau in intuneric, in bratele lui si sa aud pe neasteptate iubirea lui pentru mine. As vrea sa pot da replay in fiecare seara. In acest fel noptile mele numarate vor fi de nedescris. Nu ma așteptam la așa ceva din partea lui. Din partea unui om care în fața celorlalți e cel mai periculos. Nu neg, nu aș avea cum să o fac, să spun că nu e rău, ci doar își ascunde adevarata personalitate. În el trăiesc două persoane. Cea din trecut si cea de acum. Mi-aș dori să-l pot readuce înapoi pe vechiul Zayn însă mi-ar lipsi cel de acum. Mă sperie, dar știu ca nu își dorește sa o facă. Acum sunt foarte sigura după declarația lui de noaptea trecută. E bărbat și in lumea in care s-a băgat e nevoie de putere si de lipsă de sentimente. O lume in care să nu îți pese de nimeni, nici de propria persoană. Însă, el doar își ascunde rănile care nu se vor vindeca niciodată. Acum tot ce îmi doresc e ca el să fie rău in afara acestui apartament, aici sa fie pentru mine cel din trecut. Nu il voi întreba nimic, dar vreau sa cred că nevoia de a supraviețui după pierderea suferită la determinat sa fie ce e acum.

De când i-am auzit vorbele in continuu îmi reamintesc momentul si asa uit ce fac pe moment. Dimineața când trebuia sa ma îmbrac cu uniforma m-am pierdut in amintiri si Zayn a intrat in dormitor găsindu-ma in lenjerie intimă si cu fusta pana la genunchi. Cred ca nu i-a plăcut ce a trebuit sa audă urechile lui. Acum ma spălam pe mâini după micul dejun si am uitat apa deschisă. Trebuie sa ma abțin, oricum ar fi eu nu sunt asa. Știu, i-am recunoscut sentimentele mele si la fel a facut si el, dar nu trebuie sa ma pierd asa repede. Am si eu demnitatea mea.

Mi-am dat parul pe spate si am răsuflat zgomotos. Azi e luni si eu trebuie sa ma bucur ca încep o noua săptămana de școala. Mi-am luat geanta si in drum spre living îmi aminteam dacă mi-am luat tot ce îmi trebuie. Zayn apare fix când dau sa intru si ma uit fugitiv cum își bagă in buzunare telefonul si portofelul.

- Iubito, ești gata? Dau din cap afirmativ fiind ocupată sa îmi număr orele.

Sa strâmba la mine vazandu-ma asa concentrata. Il ignor si ma duc in fuga spre bucatarie. Idioata! Dacă vede ca am uitat se va supăra. Apuc repede punga cu medicamente si scot tableta pe care trebuie sa o iau acum. Îmi arunc o pastila in gura si fără sa mai umplu un pahar, ma întind cu mâna la robinet sa beau.

- Sa nu te prind ca mai faci asta. Aproape ca am înghiți pastila fără apa când l-am auzit lângă mine.

- De se? Ma sâsâi din cauza medicamentului.

- Evol, apa de la robinet are mult clor si nu e chiar asa curată. Il urmăresc cum îmi pune intr-un pahar apa de pe masa. Apa cumpărată.

- Mh, pana acum de la robinet am băut. Spun nepăsătoare.

- De acum nu o sa mai bei. Spune hotărât.

Ne urcam in mașina si in timp ce pornește el mașina, eu îmi așez geanta in spate pe bancheta. Așteptând sa se încălzească puțin motorul îmi ocup timpul cu privitul unei pisici care sare in joaca la picioarele trecătorilor. Aproape ca rad si asta ii atrage si lui atenția. Doar o priveste puțin zâmbind si devine serios umblând la butoanele de pe bord. O melodie pornește din fiecare colț al mașinii dat foarte încet. Ieșim din parcare viteza crescând destul de repede, dar pe ne simtitelea. Din plictiseala ma uit la ceas si văd ca am plecat prea devreme de acasă. Acasă, ce ciudata suna. Revin din gândurile mele si ma concentrez pe tipul de lângă mine.