Chapter 10 - Evol

841 49 11
                                    

                                                  Chapter ten     -     Evol

     M-am trezit de dimineata extrem de odihnita sub razele tot mai calde ale soarelui. Perna de sub cap era mai moale si placuta de cat deobicei. Cand am deschis ochii, eram intr-un loc in care nu ma asteptam sa fiu, dar imediat mi-am amintit. El a aparut si m-a luat de langa parintii mei. Acum stau intinsa pe canapeaua lui si privesc tavanul strabatut de multa lumina. Stateam atat de bine in acele asternuturi si, totusi nu ma puteam bucura cu adevarat. Am dormit in casa unui om aproape necunoscut mie. Chiar si asa, frica mea pentru el ca mi-ar face ceva rau, se diminua cu cat il priveam mai mult in ochi.  Seara trecuta s-a purtat atat de ciudat cu mine incat nici nu stiu ce concluzie sa trag. Un gand ma instiga acum sa il cunosc. El ascunde ceva si eu vreau sa aflu. Care e motivul petru care a venit dupa mine? Am ales sa plec si am reusit, dupa doua zile inima mea s-a impacat cu ideea ca voi ramane acolo ultimele mele zece luni. Si el a aparut cand nici nu imi era mintea la el. Atat de necontrolate sunt miscarile noastre.

Imi aduc aminte momentul de noaptea trecuta cand m-a sarutat pentru a doua oara si nici de data asta n-am reactionat. De aceasta data am simtit fiecare miscare a sarutului si mi-e rusinte sa-mi spun in minte ca mi-a placut. El e asa de periculos si printr-un simplu sarut. Dar a fost frumos sa-i simt buzele usor reci si umede. Desi puteam s-o fac, sa-mi potolesc acea dorinta arzatoare din suflet in a-i simti barba crescuta de cinci zile peste pielea degetelor mele, n-am facut-o. In acel moment asteptam doar ca totul sa se termine. Si cand s-a terminat, imi doaream sa nu se termine. In fata ochilor imi revine imaginea ochilor lui, privirea lui cand s-a departat de mine. Era o privire diferita de cea de la primul sarut. Acum avea o expresie ne clara mie. Cu toate astea, vrea sa plang gandindu-ma ca a vrut sa imi dovedeasca din nou ca sunt la fel ca el. Nu sunt ca el, sunt mai buna. Sau macar cu putin mai buna. Nu sunt atat de rea. Spar sa nu fiu.

Stomacul meu cere de mancare. Ultima data am mancat ieri dimineata. M-am dat jos din pat fiindu-mi deja si prea cald. De indata ce eram in capul oaselor, am simtit o senzatie de ameteala dar a trecut repede. Am deschis geamul si am inspirat adanc aerul rece si combinat cu putina caldura din partea Soarelui. Aveam impresia ca era inca devreme, insa ochii mei s-au marit pana la refuz cand am gasit ceasul pe perete si imi arata mijlocul zilei. Doua dupa amiaza. M-am uitat prin prejur si era liniste mormanta. Bucataria  era goala. El unde e? Pe langa foame, aveam nevoie si la baie. Mi-am amintit unde e baia, dar mai intai am facut canapeaua la loc. Greu pana am reusit s-o aduc la forma initiala, dar am reusit. Am impachetat asternuturile si le-am asezat pe un colt al canapelei. Ies din living si intru pe holul intunecat si ferit de lumina soarelui ajungand pana la capatul lui unde erau cele doua usi. Una era a baii si cealalta a baiatului. Usa dormitorului lui era putin deschisa. Indemnarea necuratului care pana la urma este si in sufletul meu, m-a indemnat sa trag cu ochiul. Ceea ce am si facut. L-am gasit cufundat in asternutul lui dormind pe burta si reusind sa-i vad doar spatele atat de fin si de la indepartare care ii era acoperit de ceva tatuaje.  Parul ii era ciufulit si ochii mei salivau la obrajii lui nebarbieriti. S-a foit usor, insa fara semn de trezire. Am simtit o mancarime pe gat si in urmatoarea secunda ceva umplandu-mi tubul respirator si ajungand in gura. Mi-am ridicat repede mana lovind puternic clanta usii. N-am luat in seama durea insuportabila a maini sau ochii baiatului acum treaz care m-au gasit imediat. Am fugit in baie trantind usa si lasandu-ma in genunchi in fata vasului de toaleta. Din nou vomam acel lichid rosu de care deja ma saturasem. Gustul sau de fier ma facea sa vars si mai mult. Cand aveam sa ma sece de tot? Usa s-a deschis puternic, dar acum chiar nu dadeam importanta ca barbatul cu ochi caprui ma privea intr-o asemenea ipostaza jenanta. Cand totul s-a terminat, m-am sters repede la gura cu mainile tremurate si m-am dat in spate pana am atins peretele opus toaletei. Stand acolo si asteptand sa imi revin din acea stare de tremurat, am ridicat privirea spre cel ce privea socat interiorul vasului. Mi-era jena de acea imagine. Am ignorat lipsa de enerigie si m-am ridicat repede lovindu-ma din nou la mana, dar si de aceasta daca ignorand durerea. Am apasat de cateva ori pana am nimerit clapeta ce curata cu un vartej de apa interiorul vasului. Cand apa a curatat totul m-am m-ai linistit. Am rupt o bucata de hartie si am sters micile picaturi ramase pe margine. Mi-am ridicat ochii pe sub sparancene vazand aceeasi expresie a baiatului.  Desi momentul a trecut, privirea lui ma facea sa resimt jena. M-am intors cu spatele la el si m-am apropiat de ghiuveta spalandu-ma pe maini si apoi pe fata. Am luat in pumn putina apa si mi-am clatit gura, incercand sa scap de acel gust oribil. Era tot acolo, langa mine, dar acum ma privea cu o expresie goala.  Stateam acolo de ceva vreme, unul in fata celuilalt, si nu pentru ca imi bloca trecerea, dar pur si simplu nu imi puteam lua ochii dintre-ai lui. Era asa de frumos in primele clipe ale diminetii, sau mai bine zis in primele minute de dupa trezire. Insa el fara nici o scuza, este minunat in orice clipa a zilei sau a nopti. A facut un pas spre mine, si daca cumva eu trebuia sa ma dau in spate, de data asta n-am facut-o. Acum reflexiile nostra erau in oglinda de deasupra guvetei. Pentru putin timp si-a luat ochii de pe mine deschizand o usa mica a dulapului de langa oglinda si lund in mana o cutie alba. A deschis-o si a apucat un sul mic dintr-un material elastic. A apucat capatul acestuia si mi-a luat mana lovita azand pe ea capatul si incepand sa roteasca in jurul mainii acel material.

End ~ A Year To Live? // z.m.   PAUZĂUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum