End ~ A Year To Live? // z.m. PAUZĂ

Chapter 5 - Evol & Zayn

Chapter five - Evol & Zayn

Majoratul meu. Azi e ziua mea. De azi imi pot lua propriile decizii, fara a ma gandii la altcineva. Dar n-o pot face, gandul la a face ce vrea mintea mea, fara ca parintii mei sa stie, ma sufoca. Si totusi, desi, nu vreau sa ascund nimic de ei, eu sunt pe cale sa-mi vand un organ, doar pentru ei. N-as avea liniste in mormant, sau acolo sus, daca as pleca de pe acest pamant si i-as lasa cu o povara creata tot datorita mie. Mi-o spun din nou, nu vreau sa mor. Mi-e frica de moarte, si chiar daca pare prostesc, chiar mi-as fi dorit sa am o viata lunga precum cea a vampirilor. Dar aceasta moarte imi aduce si o fericire. Ai mei nu se vor mai chinuii atat de mult cu cheltuielile. Ei nu merita asta. Nici un parinte nu merita asta.

Imi sterg lacrimile cazute fara voiam mea si respir adanc inainte de a maridica din pat. Ies din camera si strig in treaca un "Buna dimineata!", dar nu astept raspunsul pentru ca intru in baie.

Ma sterg pe fata cand ies din baie si intru direct in sufragerie. Tata sta pe un scaun langa fereastra si priveste afara in timp ce-si bea cafeaua. Mama deja imi toarna ceai in ceasca cand ma asez la masa. Ii zambesc, iar ea ma mangaie pe cap cu un zambet extrem de dulce. Pentru o clipa i-am vazut o urma de lacrimi cristalizandu-i ochii. Trece pe langa mine si iese din incapere. Iau o gura din ceai, si-mi indrept privirea spre tata.

- Cum te mai simti, tata? Il intreb doar pentru a face aceasta liniste din jurul meu sa dispara. Prea incomoda e linistea in jurul meu.

- Mult mai bine, Evol. Tu? Ai dureri, ai mai vomat? Privirea tatalui meu o intalneste pe a mea si nu stiu daca sa-i spun adevarul. Evol, te rog sa imi spui sincer. Tata se apropie de mine si se aseaza la masa. Pentru o secunda vocea i-a tremurat de parca ar vrea si el sa planga.

- Aseara... m-am trezit cu o tuse si am dat afara. Imi las privirea jos in ceasca de ceai, fiind prea rusinata de vestea pe care i-o dau.

- Imi pare rau, iubito, imi pare rau ca nu am mai mult pentru a te face bine. Mana lui ma face sa tresar cand o pune peste a mea.

-Oh, tata. Chiar si daca am fi fost cei mai bogati de pe Planeta, nu am fi putut infrunta aceasta boala. E fara leac. I-am zambit, dar mi-am intors privirea de la el ca nu cumva sa vada frica de pe fata mea.

Mama intra in sufragerie si in mana tine ceva ambalat intr-o hartie cu buline rosii. Se aseaza si ea la masa si isi plimba privirea de la mine la tata. Eu sunt curioasa de ce ascunde, si pentru prima data dupa atata timp, simt ca nu e de rau. Aseaza pachetul pe masa si il impinge spre mine. O privesc intrebatoare, dar ea imi face din ochi semn sa iau pachetul.

- Ce e asta? Totusi il ridic de pe masa si il intorc pe toate partile.

- Evol, ne pare rau ca nu iti putem oferii mai mult in aceasta zi importanta pentru tine. Mama nu s-a mai putut stapanii si a inceput sa planga.

- Mami, fericirea mea e ca va am in aceasta zi alaturi de mine. Data viitoare voi fi singura in ceruri. Mi-am spus in gand cand m-am ridicat si am imbratisat-o.

- Spune-ne daca iti place cadou. Rupe tata micul moment de tacere.

Ma asez la locul meu si imi musc buza inferioara cand incept sa rup hartia. Stiu ca darul nu va fi unul sofisticat, dar si un ac de siguranta venit din partea lor, ar fi cel mai pretios cadou. De la primul colt rupt de hartie am inteles ca e o carte, dar am continuat sa rup hartia entuziasmata. Imediat ce cartea se afla in toata splendoarea ei in fata mea, zambesc fara stapanire. Culorile copertei sunt de un portocaliu spre auriu si faptul ca e o carte groasa de cel putin 500 de pagini, ma face sa ma bucur si mai mult. Imi plac povestile lungi.