End ~ A Year To Live? // z.m. PAUZĂ

Chapter 16 - Evol

                                                  Chapter sixteen     -     Evol   

     Mult prea cald. Incerc sa fac rost de putin aer dar fara reusita. Corpul mi-e imbibat in sudoare si stiu ca va fi munca grea sa scap de hainele lipite. Dau drumul unui oftat zgomotos si renunt la gandul de a mai incerca sa adorm. Deschid ochii repede si tot la fel de repede ii si inchid datorita luminii orbitoare din camera. Ii deschid din nou dar de data asta incet pentru a ma obusnui cu razele puternice ale soarelui. Ma uit in jurul meu si ma gasesc iar intr-un cocon din patura si tinuta in stransoarea bratelor brunetului. Oh, Doamne! Atat de mirific e omul asta. Acum ca doarme, il pot privii in toata splendoarea lui. Genele acelea lungi care ii inconjoare cele doua sfere ciocolatii cand e treaz, pometii aceia evidenti si obrajii acoperiti de un strat de barba care pe zi ce trece devine tot mai des. O fiinta atat de pura si de trista, dar asta pana ii intalnesti trupul patat de cerneala, cerceii din urechi si realizezi ca aparentele inseala. De fiecare data cand ne luam dupa coperta cartii suntem inselati, pentru ca asa suntem noi. Oameni. Dam la o parte ce nu ne place. Fara sa ne gandim ca acel ceva sau acel suflet va primii mai multa suferinta deca poate duce. Noi sunteam cei care dam nastere raului, invidiei, egoismului. Si apoi ne intrebam de ce exista atata rautate in noi. Dar promit ca ma voi gandi de doua ori inainte de a-l mai cataloga cumva pe Zayn. Voi avea incredere in el.

     Imi cobor privirea spre gatul lui si zambesc cand vad ca imi pot duce varful nasului la marul lui Adam. Ma trezesc la realitate cand bratele lui se strang mai mult in jurul meu si simt ca voi exploda incurand. Imi suflu spre frunte, dar degeaba, am nevoie de mai mult aer rece. Cu greu imi scot o mana de sub patura si o duc la spate. Imediat ce ii apuc incheietura simt teama de a incerca sa o indepartez. Totusi imi inghit nodul din gat si imi incordez bratul. Cu toata forta incerc sa ii ridic mana. Cand am tras prea tare am incremenit cu bratul lui in aer. S-a trezit. Bratul lui s-a incordat la maxim si ochii lui s-au deschis imediat fixandu-se in ai mei. In acea secunda imi doream sa fiu o particula de praf. Privirea lui e serioasa si nu clipeste, as crede ca nici nu respira. Poate e somnambul. Sper sa nu. Imi amintesc ca ii tin bratul in aer si daca tot am inceput o treaba, macar s-o duc pana la capat. Ii asez mana intre noi si atunci stiu ca e treaz cand privirea lui se coboara intre noi.

- E cald. Soptesc.

- Mhm. Pana si acest mormait al sau e placut.

Mana lui apuca cu forta patura ce ma inconjoara si o trage in jos. Daca cealalta mana a lui nu ma tinea, probabil as fi ajuns si eu jos cu patura. Se uita din nou la mine si eu doar ii zambesc subtil. Degetele lui imi ating usor maxilarul si urca usor spre obraz. Atingerea lui e calda si placuta. Ignor total teama ce imi tine pe muchie inima si ma incred in el.

- E mai bine asa?

- Da. La ce se refera? Oh, da! La caldura.

- Du-te sa faci un dus. Spune zambind. O sa te revigorezi.

Bratele lui imi parasesc in totalitate trupul si ma simt deja singura. Clipesc de cateva ori si ma ridic din pat. El ramane intins si ma priveste. Ma simt incomod, dar incerc sa nu ii dau importanta. Ma apropii de noul meu dulap pe care l-am primit ieri si scot un tricou negru si o pereche de colanti tot negri. Ating cu varful degetelor o lenjerie intima verde, dar atentia ii e captata de o alta rosie. Ce tampenie! De unde atata anetie din partea mea pentru o pereche de chiloti? Ii apuc repede pe cei verzi si ma intorc spre usa.

- Nu. Ma uit nedumerita spre brunet. Ia perechea rosie. Imi simt obrajii inrosindu-se mai rau de cat culoarea lenjeriei.

Ma incrunt la el si imi continui drumul spre usa. Cand apuc clanta il aud cum sare din pat. Nu ma uit dupa el si deschid usa.