End ~ A Year To Live? // z.m. PAUZĂ

Chapter 8 - Evol

Chapter eight - Evol

N-am putut s-o fac. Pur si simplu nu am putut ramane. Si recunosc cu capul plecat ca mi-as fi dorit in adancul inimii sa raman. Somnul desi era prezent asupra corpului meu, nu intra in contact cu mintea. Am ramas treaza in linistea noptii ce ii acapara casa. Il auzeam in linistea profunda cum se foieste in patul sau. Nu stiu daca era treaz sau avea vreun cosmar. Poate ii era doar prea cald. Nimic sigur. Obrajii imi luau foc doar la amintirea momentului cand voiam sa deschid usa camerei sale. Eram pe cale sa fac ceva ce nu mi-a trecut niciodata prin minte, ceva ce nu credeam ca voi face. Sunt fericita ca macar la acea ora tarzie, mintea m-a indemnat sa fug, sa plec cat mai repede din zona lui.

Am fost o proasta si recunosc ca sunt. Fara sa constientizez, am intrat in cusca leului de buna voie. Puteam sa adorm si el ar fi putut fara mult efort sa ma ucida. Ar fi facut-o? Ceva ma determina sa ma gandesc incontinuu la el, desi, as putea fii fericita ca nu mai am nici eu nici parintii mei vreo legatura cu el. Si totusi cand ma pot bucura de zilele ramase, eu ma gandesc la un necunoscut. Recunosc. E frumos. E un baiat ce orice fata ar visa sa il aiba, si asta e o problema probabil minora. Cu sigurata au mai fost fete care l-au visat. Nimic iesit din comun. Dar sa merg la el acasa? Asta e josnic chiar si pentru mine. Ma simt tradata de propriul suflet. Poate, poate aceasta boala imi afecteaza si mintea. Poate din acest motiv nici n-au tipat la mine mama si tata. Poate ei stiu deja ca asta sunt semnele sfarsitului meu. Sper sa fie asta. Sper sa fi facut aceste gesturi de seara trecuta din cauza bolii si nu m-am injosit eu asa mult.

Vreau sa il uit, chiar daca de fapt din nu-l cunosc. Vreau sa-l uit pentru binele meu. Nu vreau sa mai simt acele chestii ciudate atunci cand il vad. Acea indemnare interioara in a-l mangaia peste barba crescuta. Acea furnicatura in picioara care ma face sa vreau sa ma apropii de el si sa ma ascund in bratele lui. Acel tremurat din buze in a-l saruta. Si totusi nu stiu cine este, eu gandesc atat de departe despre el. Doamne...

Orice ar fi, orice as hotara, inima mea nu e de acord cu ce imi doresc. Dar, poate nici nu imi doresc nimic, si poate doar ma mint. Innebunesc, e clar asta. Niciodata n-am gandit atat de mult si totul fara vreun rezultat. Inima mea, o simt batand cu putere, inteleg ce vrea sa imi spuna, vrea sa il vad. Da, vreau sa il vad. Zambesc si mi-l imaginez acelasi, dar cu o alta personalitate, un alt temperament. Un el mai bun, mai calm, mai bland. Vreau sa traiesc mai mult si mi-as dorii alaturi de mine un el mai bun, dar sa fie el.

M-am ridicat de pe canapea privind absenta incaperea tacuta si luminoasa. Ai mei lipseau din nou. Realizez ca nu imi mai place sa stau singura. Stand in tacere, imaginea lui imi apare in minte si ma gandesc doar la el. Dar nu neg ca nu mi-as dorii sa mai pot vorbi cu el macar o singura data. As putea sa il sun pe Ron si sa ii spun sa ne intalnim dupa ce isi termina programul la serviciu, dar parca vreau sa discut cu el intr-un alt mod. Nu unul diferit, dar simt o caldura placuta stand in preajma lui.

Aud o usa scartaind ce ma face automat sa intru in alerta. Pasesc usor spre hol si lipsa de lumina ma sperie mai rau. Ochii imi erau fix atintiti in zona camerei mele. Am stat cateva seunde intr-o meditatie si intr-un final am respirat usurata. Subconstientul meu cedeaza si asta e clar ca nu e de bine. Ma introrc din nou spre sufragerie si atunci ma concentrez pe un raft al biblotecii unde era o punga mica si alba. M-am prins imediat ca e punga cu medicamente. Am apucat-o si m-am asezat la masa pentru a luat pastilele. Nu eram inca invatata pe care trebuia sa le iau si cand, asa ca le-am luat pe fiecare la rand pentru a citi pe conspect. Dupa ce am luat doua pastele si am baut si cate un pahar cu ele, mai aveam de luat inca o capsula. Am dat-o pe gat si continuam sa beau din pahar linistita cu privirea pe conspect. Citeam atenta si la un moment dat a trebuit sa recitesc o propozitie. Un avertizment. Medicamentul are efect halucinant. Voi avea halucinatii. Ce voi face? Simteam cum ma enervez din cauza unei bariere ce imi bloca mintea. Trebuia sa fie ceva de ma chinuiam sa ma gandesc mai bine, dar nu puteam sa ajung la acel ceva. Imi muscam buza de nervi si deja ma temeam ca medicamentul sa nu isi faca deja efectul. Mai bine nu luam pastila.