End ~ A Year To Live? // z.m. PAUZĂ

Chapter 4 - Evol & Zayn

Chapter four - Evol & Zayn

- Am plecat mama! Am auzit-o strigandu-ma dar deja iesisem din casa si inchisesem usa in urma mea.

Am iesit din bloc si un vaj puternic m-a lovit din plin. Din instinct mi-am inchis ochii pentru a bloca micile particule de zapada sa-mi intre in ochi. Mi-am strans mai bine la gat fularul si am inceput sa merg inainte, dar fara o destinatie anume. Tot ce stiam era ca trebuie sa ajung in aglomeratie. In partea aglomerata a Londrei. Mersul meu si al multor pensoane care mai erau prin jurul meu, erau unul zapacit, odata pasi repezi si altadata pasi marunti cu pauze. Da, iarna si-a intrat cu adevarat in drepturi. Dar n-aveam de gand sa renunt din cauza unei ninsori. Trebuia sa ajung in multime si sa caut ceva ce m-ar putea ajuta sa ii scap pe ai mei parinti de acea datorie.

Cu fiecare pas facut ma apropiat de centrul adorat de toti cei din Londra. Zona unde cei cu un statut isi faceau de cap cu banii, si chiar si cei fara un statut se amestecau printre cei bogati, dar doar pentru a cersii, a cere ajutor pentru un loc de munca, sau cel mai groaznic sa incerce sa fure cand persoana respectiva nu-i atenta. Un sentiment de teama ma framanta, deoarece nici unul din aceste incercari nu m-ar ajuta sa fac rost de toata suma. Ochii mei erau atenti la fiecare magazin, cladire sau orice ar putea se imi dea vreo speranta. Am trecut pe langa o cafenea, dar nu cu acel gand in minte in a intra si a bea o ceasca de cafea pentru a-mi incalzii corpul. Ci doar pentru a ma oprii la micul stand din ea unde erau multe brosuri asezate. M-am apropiat si citeam pe ele tot felu de titluri. Toate legate de o miscare, dar fiecare diferita si care iti putea aduce destui bani. N-am stat sa le citesc in parte, si doar am luat din fiecare cate una. Am iesit din cafenea si le-am bagat in geanta, trebuia doar sa caut un loc linistit pentru a ma concentra pe ele. Am inceput sa ma strecor printre trupurile grabite ce isi faceau cumparaturile pentru sarbatori. Nu mai era mult, doar doua saptamani pana la Craciun si trei pana la Anul Nou. Ma intreb de ce mereu lasau totul pe ultima suta de metri? Oare si eu as fi procedat la fel daca as fi fost ca ei?

**

Intrand pe poarta mare din fier a parcului central din Londra, deja in mintea mea se forma un scenariu de cum va fi data viitoare, peste o luna. Cand voi fi din nou aici, langa marea fantana a parcului si scapand de marea problema, sau poate va fi nevoie de alt scenariu daca nu fac rost de bani. Asta nu se poate intampla! Trebuie sa existe o cale si eu o voi gasi, sunt sigura de asta.

In gandurile mele nu mi-am dat seama ca am ajuns in mijlocul parcului, asa ca deja cautam o banca care sa fie mai libera si nu atat de acoperita cu stratul gros de zapada. Nici una nu era cum ma asteptam eu, asa ca am luat una mai apropiata de marea fantana arteziana si cu mana pana la cot am trecut pe suprafata lemnoasa a bancii aruncand langa zapada. M-am asezat si imediat mi-am simtit posteriorul inghetat. Am ignorat acea senzatie si mi-am scos manusile asezandu-le in poala mea. Mi-am deschis geanta si am scos din ea acele brosuri. Am respirat adanc dar m-am innecat cu aerul prea taios. A fost nevoie de o inghitire puternica a propriului aer din gura, doar pentru a oprii o eventuala serie de tuse ce ar putea duce la vomitarea propriului sange. Mi-am tras fularul peste gura si m-am uitat in treaca in jurul meu prin parc. Era gol tot parcul, doar eu si un om departe de mine cu sase banci. Inainte sa ma concentrez pe brosurile din mainile mele, l-am analizat putin pe acel barbat din indepartare. Era tot imbracat in negru, pantaloni, ghetele, paltonul si chiar fularul ce era si la el tras peste fata. Desi era destul de departe de mine, parul lui imi era extrem de cunoscut. Am clatinat din cap, calmandu-ma ca doar majoritatea barbatilor isi fac acea frizura.

Am ales prima brosura pe care era desenata o tinuta si scria un mic citat "Ofera caldura cu cel putin o bluza unei persoane care chiar are nevoie de ea.". Am deschis pliantul si am inceput sa citesc din ea. Totul se refera la hainele de care nu mai avem nevoie si de care cineva chiar ar avea nevoie, si pentru a atreage atentia oamenilor, ofereau si o recompensa frumoasa. Dar nu suficenta pentru mine. Am ales urmatoarea brosura, era legata de ingrijirea copiilor pentru o zi sau o saptamana si primeai o suma de bani, dar din nou, nu suficenta pentru mine. Am continuat sa analizez pliantele si am dat peste una ce m-a speriat si am pus-o langa mine fara a ma gandii prea mult. Chiar daca suma de bani era mai mult de cat aveam eu nevoie. Adica, cum sa-ti vinzi virginitatea? Cum sa accepti asa ceva?