Prizoniera Iubirii

Duminica...

Uite ca veni si dimineata de duminica, Eva era deja treaza si nerabdatoare sa plece la plimbare.

- Mami, mami, haide, merge sa ne plimbam prin parc, mi.ai promis, ii spuse ea cu ochisori nevinovati si rugatori.

- Da scumpa mea, intai papam, ne aranjam si apoi plecam, ii spuse Sara.

- Bine mami, dar nu putem sa trecem peste, te rog, nu am rabdare.

- Nu Eva, nu putem trece peste, pentru ca daca nu mancam inainte de plecare nu vei mai putea sa te joci, ti se va face rau, trebuie sa ne spalam si apoi sa ne schimbam de aceste pijamalute la schimb cu o rochita frumoasa, cu cat facem lucrurile acestea mai repede fara sa stam sa negociem cu atat de repede vom ajunge in parc.

- Bine mami, atunci hai, ce mai stai!!!

Rasera amandoua si plecara spre bucatarie sa pape, aici datura peste o bucatareasa de origine africana si grasuta, care robotea de colo colo pentru a asigura familiei hrana zilnica, dar Sarah nu stia si nici nu se astepta sa gaseasca in casa o bucatareasa, erau obisnuite sa isi gateasca ele, lucrul acesta Liam omisese sa le spuna.

- Buna dimineata dragelor! Ce vreti sa va gateasca tanti Ayira...intreba aceasta oprindu.se in loc.

- Dumneavoastra cine sunteti, intreba buimaica Sarah.

- Sunt bucatareasa Ayira, am slujit inainte si bunicului tau, dar cum casa au vanduto m.au mutat aici, tatal dumitale cred ca a uitat sa va spuna ca eu voi gati pentru intreaga familie.

- Da, asa e, mi se pare asa ciudat, tanti Ayira, noi nu suntem obisnuite sa ne gateasca cineva.

- Stiu draguto, nu.i nimic, o sa te obisnuiesti de aici inainte, tanti Ayira va rasfata cu de toate de aici inainte, voi imi spuneti si eu execut. Iar acum ce sa fie la micul dejun?

- Tanti Ayi, daca poti face de toate poati face si o pizza acum, intreba curioasa Eva.

- Da micuto pot, dar nu cred ca e indicat sa mananci asa de dimineata pizza, nu ai vrea mai bine suc proaspat de portocala si o omleta cu sunca, sau un pahar de lapte cu ceva pe langa?

- Offff, mai tanti Ayi, bine vreau prima varianta, spuse Eva cu mainile in san iar cele doua incepura sa rada de gesticulatiile micutei.

- Si pentru tine Sarah, ce sa fie?

- Pentru mine la fel ca si Eva, nu conteaza, pentru noi conteaza mai putin mancarea sau alte lucruri si mai mult distractia.

- Ma bucur!!!

Cele doua infulecara foarte repede absolut tot datura fuguta sa se aranjeze si plecara in locul indicat de Max, in doar cateva minute ajunsera la ei, el era alaturi de fiul lui, Mark, mai mare cu 1 an ca Eva.

- Hei, buna, in sfarsit ati ajuns! Va asteptam de ceva timp spuse Max.

- Iarta.ne, noi ne miscam un pic mai greu acum, mai ales cu mutarea...

- Te.ai mutat, unde, intreba curios.

- Offf...e o poveste lunga, m.am mutat langa casa ta, spuse Sarah.

- Pai azi chiar am timp sa o ascult, ei se joaca si tu imi povestesti, ce zici?

- Iti povestesc, dar mai incolo daca nu te superi, vreau sa ma joc prima data cu piticii astia doi.

- Ok...pot astepta, dar sa sti ca sunt extrem de curios sa aflu. Acum hai la joaca toata lumea, spuse el bucuros.

Cu totii sa datura jocului pana in seara, se distrara de minune, s.au dat in tot felul de comedii, au mancat inghetata, vata pe bat, s.au dat in leagane, au jucat tot felul de jocuri jocuri impreuna cu piticii pana se insera, iar venirea intunericului ii forta sa plece acasa.

- Ce frumos a fost tati, spuse Mark, mai vreau zile din astea tati.

- Bine pustiule, vom mai avea foarte multe de aici inainte, ma bucur nespus de tare ca ti.a placut, acum e timpul sa plecam.

- Mami,mami, vreau si eu un tata ca Max, te rog, spuse micuta, ii placuse enorm de el, se jucase cu ea ca un tata, ducea lipsa unuia, nu stia cum e sa ai un tata la fel ca si in cazul lui Mark, numai ca el ducea lipsa de o mama.

- Si eu vreau o mama ca Sarah, spuse Mark, iar Max si Sarah ramasera uimiti de cepe spuse de cei mici, nu credeau ca le lipseste atat de tare un tata si o mama, credeau ca daca ii are pe ei si bunicii nu mai duc lipsa de nimic, dar vazura ce nu mai vazusera de mult timp in ochisorii micutilor, o tristete si un dor fata de parintele lipsa.

- Copii uite cum facem, spuse Sarah, eu pot fi si mama lui Mark in timpul de joaca daca Max imi da voie, iar Max poate fi si tatal Evei la fel daca doreste.

- Sigur ca da, spuse repede vesel Max, accept cu mare bucurie.

- Uraaaa, strigara ambii copii la unison, erau fericiti si asa.

- Acum Sarah, la plecare, imi poti spune cine esti de fapt, o intreba Max.

- Recunosc Max sunt fata lui Liam McGiber, el a revenit in viata noastra si am aflat adevarul de ce dupa nastre ma parasit pe mine si mama, asta iti voi spune alta data, acum mama a hotaray sa isi reaia relatia cu tata, vrem sa ii mai dam o sansa, ne.am mutat in casa noua cu o viata noua. Sper ca nu te.ai suparat pe mine, stiu ca tata iti e rival in afaceri. Dar nu am ce face.

- Iar tu acum ce vei face, Sarah, vei mai lucra cu mine sau pleci?

- Max am un contract de respectat, nu pot pleca pana nu expira sti destul de bine si tu, si nu vreau sa ne transformam in dusmani doar pentru ca sunt fata lui Liam.

- Sarah sti bine ca eu sunt patronul, iar daca vreau pot desface acel contract, gandeste.te bine ce vrei sa faci, iar daca vrei sa il urmezi la firma pe tatal tau esti libera, doar imi spui, stai linistita nu te voi ura pentru ca esti fata lui, spuse un pic trist Max.

Apoi fiecare merse la masina lui, Max cazu in gandurile lui, nu vroia sa o piarda pe Sarah, nu vroia sa se indeparteze de ea, simtea ca ia foc la gandul ca poate pleca de langa el si nu o mai vedea zilnic acum cand el prinse drag de ea. Nu stia cum sa ii spuna ca se indragosteste de ea, nu vroia sa o ia direct sa o sperie, era ciudat, nu i se mai intamplase asa ceva pana acum, sa nu stie cum sa abordeze o femeie, tocmai el, Max Wood.