Jeffy ( Jeff the killer - Sentimentul care te ucide )

Capitolul 18

Tipetele de groaza a lui Theo l-au facut pe Longarian sa intre in camera panicat, oare s-a sinucis? Gandul asta l-a facut sa traverseze camera in timp record si s-o descopere pe Theo asa cum o lasase, doar ca fata strangea marginile paturii de parca toata viata ei depindea de ele. Pleoapele fetei erau stranse putenic tradandu-i spaima si frica din minte, respiratia ii era accelerata si din cand in cand urmura un "nu". Mana lui s-a odihnit pe fruntea ei si a spus doar doua cuvinte, ca apoi sa vada tot ce este in mintea ei. Un cosmar.

Era inchisa intr-o camera simpla si tinuta in brate de Jeff, mana lui jucandu-se in parul ei si cealalta stang lenesa pe spatele fetei. Cuvintele ce paraseau gura lui Jeff ii provocau repulsie si scarba lui Longarian, totusi de ce Theo tipa? S-a apropiat de pat si a controlat camera cu privirea, ceva in colt statea cu genunchii la piept si plangea, stergandu-si lacrimile cu podul palmei si lasand urme rosii in jurul ochilor, Theo arata patetic. Privea plangand scena plina de dragoste in care Jeff o mangaia si ii spunea cat de mult o iubeste. Theo tipa din cand in cand, din coltul ei mic si intunecat.

- Stiu ca ma iubesti! Stiu ca am fost proasta! Stiu...stiu...

Longarian se rezema de tocul usii si savura spectacolul in care Theo era protagonista caruia visele si sperantele piereau pe fundalul glasului omului pe care il iubeste pe aceasta lume. Barbatul zambise, dar nu pentru mult caci fericirea i se sterse de pe chip cand a vazut ca un alt personaj intra in acest tablou al auto-distrugerii lui Theo Adams. Jason se apropie de pat si o trase brutal pe fata din bratele lui Jeff, injurand in barba. Fata se prabusi intre cei doi care se transformasera in patru pereti de nepatruns. Lacrimile lui Theo cadeau si mai rapid, uneori strigand la ei sa o lase in pace, chiar daca acestia nu stiau ca cea adevarata este ascunsa intr-un colt, jalnica si distrusa.

- Vreau sa mor odata! replica lui Theo ii facu pe cei doi sa isi intoarca sinistru privire la coltul intunecat.

Spaima din ochii ei ii hranea fericirea lui Longarian, o voia in durere si agonie. Cei doi criminali s-au apropiat de ea si au ridicat-o de joc, pozitionand-o in fata lor.

- Ti-ai batut joc de noi!

- Ba nu...

- Te-ai distrat pe seama noastra!

- Ba nu...

- Te uram!

Liniste.

- Nu vrem sa te mai vedem in fata ochilor! corpul lui Theo vibra sub atingerea lui Longarian, facandu-l sa se trezeasca din cosmarul fetei si s-o priveasca.

- Nu! ultimul tipat a lui Theo acoperi linistea perturbanta din camera si o facu sa se ridice in sezut.

Longarian se retrase in intuneric inainte sa-l vada, isi stranse patura in pumni si plangea. Zambetul lui a ajuns pana la urechi atunci cand fata se uita la palmele ei pline de cicatrici de la sticla de acum doua zile. Dupa ce il amenintase ca se sinucide si acesta ii spuse doar ca va fi inutila daca face asta, stabilitatea emotionala a lui Theo slabise pentru cateva momente. In acele momente Longarian o trantise in pat si o musca de gat, dar nu pentru sange. Nu asa cum fac vampirii in filme. I-a pus un sigiliu, acum era proprietatea lui. Hrana lui si nimic mai mult. Cu acel sigiliu nimic nu o putea rani, inafata de el.

           Nu aveau putere sa plângă. Nu aveau putere sa ucidă. Nu aveau putere sa ridice cuțitul. Nu aveau putere sa iasă din camera deja respingătoare in care stăteau. Jason si Jeff erau ca doua cadavre vii. Dupa ce amândoi au conștientizat ca nu aveau s-o mai vadă pe Theo, lumea lor s-a aflat intr-un picaj etern. Chipul ei. Zâmbetul ei. Gustul ei. Theo le rămase întipărita in gând si in simțuri. Gândul ca ea poate acum e fericita in bratele unui bărbat, ii distrugea.

       Prin geamul lasat între-deschis, aerul rece intra in camera ei. Cand a ajuns in halul asta? Privi fereastra si înghiți in sec. Era a lui. O mana micuța largi crăpătura geamului. Cum a intrat daca sunt gratii la geam? In camera se aflau acum doua siluete. A lui Theo, cea care era pusă la pat si obligată sa il mențină in viata pe vampirul care a distrus-o, si necunoscuta. Picioarele bandajate total te făceau imediat sa o privești cât mai atent, pelerina neagră ii îmbracă trupul pana la genunchi si, chiar daca gluga ii ascundea capul, parul ei se revarsa pe părți in valuri cenușii. Chipul ii era si el ascuns in bandaj, dar ochii verzi te înghețau.

  Maine, capitoul urmator! VA ADOR OAMENI BUNI!!