Jeffy ( Jeff the killer - Sentimentul care te ucide )

Capitolul 1

Atunci am văzut-o prima oară...

Mia și-a ridicat privirea la stelele ce străluceau pe cerul senin și s-a așezat pe treptele casei, suflându-și aer cald în mâini. Tania se așezase lângă ea și o privi zâmbind, ca apoi să-și petreacă mâna în jurul corpului fetei și s-o tragă într-o îmbrățișare caldă. Jack le privi fără emoție și bătu apăsat în ușa masivă. O voce caldă îi răspunse spunându-i că ajunge imediat, bărbatul răspunse cu un simplu "Sigur!", vocea sa era schimbată din cauza băuturii alcoolice consumate. Un domn înalt într-un costum cenușiu deschise ușa și zâmbi călduros.

- Bună seara, eu sunt valetul! Stăpânul casei vă așteaptă! bărbatul i-a ajutat cu hainele și se îndepărtă cu pași lenți. Spatele lui masiv o făcu pe Mia să se simtă mică și fragilă.

- Am întârziat, șopti Tania și își mușcă buza inferioară, stresată..

- Nu vă îngrijorați! o voce necunoscută a răsunat în încăpere, Mia și-a mutat privirea pentru a găsi sursa vocii.

Scările de marmură făceau ca intrarea bărbatului sa fie si mai dramatica, acesta cobori scarile zambindu-le si masurandu-i cu privirea. Parul saten ii era ciufulit, costumul alb se aseza perfect pe corpul sau inalt si facut. In momentul in care acesta atinsese ultima treapta, Jack se apropie de el si spuse cu un zambet larg:

- Kyan, ce faci? Prietenul meu drag!

- Va asteptam cu nerabdare, mi-ai adus banii? Prietene? barbatul il privi pe Jack fara expresie.

- Kyan, au aparut niste complicatii! Jack il privi nevinovat.

Discutia dintre cei doi a fost intrerupta de un baietel de noua ani care cobora in graba scarile. Sari in bratele lui Kyan si isi ingropa capul in pieptul lui. Era un baiat cu parul negru si haine mai putin elegante decat a tatalui sau. Pantalonii negrii si hanoracul alb dandu-i un aer de copil obosnuit si nu de rasfatatul-lui-tati.

- Tati? spuse baiatul si-l privi pe Kyan trist. Povestea de seara?

- Jeffrey, ea este Mia! barbatul i-o prezenta pe fetita, dar aceasta era prea absorbita de tabloul ce acoperea tot peretele.

- Mia, el este Jeffrey! Tania ii atrase atentia fetei si o indemna sa de-a mana cu baiatul, care o privea curios.

- E-Eu sunt Mia, spuse timida si intinse mana spre baiatul ce o privea nehotarat.

- Eu sunt Jeff, trebuie sa plec la culare! Sper sa ne mai vedem! spuse baiatul si ii facu de mana fetei.

- S-Si eu!

Mia il urmari cu privirea pe baiat pana disparu din spectrul ei vizual. Băiețelul fugea pe scări si suspina prelung. Simțea ca povestea din seara asta avea sa întârzie, puțin mai mult decât in alte seri. Sunetul ușii trântite a unei camere pline de jucării si de postere colorate a răsunat In timp ce cei doi se cunoscusera, cei doi barbati continuara discutia de mai devreme. Jack ii explica disperat lui Kyan ca nu are banii ce i datora, dar Kyan isi pierduse de mult rabdarea.

- Amine, asculta-ma! incepuse Jack.

- Jack! ori banii, ori familia ta! tipa Kyan.

- Iartati-ma, Tania, Mia! sopteste barbatul si scoate din buzunarul pantalonilor un briceag.

- Prietene, lasa aia jos! Nu stii ce te asteapta daca faci asta! Jack, opres-

Kyan nu mai apucase sa spuna nimic, caci lama briceagului ii fusese infipta in gat. Din rana incepuse sa tasneasca sange. Tania il privi cu groaza pe barbat si incepuse sa planga.

- Jack! Uite ce-ti face acoolul! Idiotule! striga femeia si-l lovise pe barbat peste obrazul stang. Ne-ai ruinat viata!

- Tania, nu era alta solutie! tipase barbatul si isi trecu mainile prin par, nervos.

- Jack, mai erau solutii! Putine, dar mai era!

- Probabil Damian a sunat deja la politie, plecati! Plecati din locul asta! striga Jack.

Tania era constienta ca in acest caz, aceasta era ultima solutie. Nu accepta gandul ca Mia va fi dusa la un orfelinat si va fi luata de altcineva. A luat in graba portofelul lui Kyan si cel a lui Jack, si-au imbracat jachetele si l-am imbratisat pe Jack pentru ultima oara. Fetita a iesit din bratele tatalui sau si a urmat-o pe Tania afara, lasandu-l in urma pe Jack. Barbatul l-a ignorat pe Jeff care tragea disperat de tatal sau si l-a cautat pe Damian. Intrand in bucatarie s-a folosit de cat mai multe obiecte pentru a da foc, conacului. Mergand din camera in camera si dand foc la obiectele care se "aprindeau" cel mai usor , Jack a facut un adevart foc de tabara. Dupa ce a adus cadavrul valetului in camera de zi, alaturi de cadavrul lui Kyan, s-a spanzurat in fata tabloului admirat de Mia.

Flacarile ce au acaparat conacul erau, pur si simplu, minunate, luminand totul in jurul lor. O silueta micuta statea in fata flacarilor si privea pierdut cum viata lui se naruie, odata cu casa in care a copilarit. Dupa putin timp, linistea a pus stapanire peste peisaj. Intr-o fractiune de secunda mintea lui Jeff a fost cufundata in intuneric si in dorinta de a ucide totul din calea lui. Un ranjet slab se infiripa pe chipul sau si apoi, disparu in intuneric.

~ Din perspectiva lui Mia ~

Tania, mama, ma tragea dupa ea prin zapada si scotea, din cand in cand, scancete de durere. Din momentul in care s-a despartit de tata plange intruna si asta ma doare nespus. Mama imi da drumul la mana si ma priveste zambind, in timp ce se aseaza in fata mea, in genunchi.

- Am ajuns, scumpo!

- Ce e aici? intreb curioasa si privesc cladirea ce se inalta in fata mea.

Cladirea era uriasa, facuta toata din caramizi rosiatice. M-am chinuit sa citesc de pe panoul alb ce era asezat deasupra usii masive de lemn. Am spus fiecare litera a cuvantului, in timp ce mama surase.

- Ce e o g-a-r-a? intreb curioasa.

- E locul unde vin si de unde pleaca trenurile, draga mea! Vom pleca din acest sat! mama ma mangaie pe obraz si sa ma priveasca trista, in timp ce pe obrajii sai rosii erau prezente urmele lacrimilor.

- Bine, mama! am apucat cu mainile capatul fulatului si am inceput sa-l mototolesc. Oricum nu am prieteni aici, am soptit si am urmat-o pe mama in cladire.

Mama a cumparat doua bilete spre un loc caruia nu i-am putut retine numele si ne-am urcat in primul tren. In tren erau fel si fel de persoane, dar doar una mi-a atras atentia. Era o femeie mica de statura si plinuta, ce se plimba de pe om la om cerandu-i de mancare. Cand s-a oprit in fata mea m-a privit zambind si mi-a strans mana, spunandu-mi ca sunt frumoasa, apoi s-a facut nevazuta. Mama m-a batut, usor, pe umar si mi-am indreptat atentia asupra ei. Mi-am inmanat un saculet micut si negru.

- Ce e aici? am intrebat curioasa.

- Uita-te, e al tau! mi-am lasat privirea sa cada peste saculetul din mana mea.

Am lasat sa-mi cada in palma ceea ce parea a fi un medalion si am privit-o confuza pe mama. Caldura din ochii ei era minunata, dar pe langa aceasta era si o urma de tristete profunda care m-a facut sa-mi dau seama ca tata nu se va mai intoarce. Niciodata.

- E foarte frumos, spun zambind slab.

- Ma bucur ca-ti place! mama imi zambeste si ma ia in brate.

Mi-am ingropat capul in pieptul ei si am inceput sa plang. Stiam ca, din momentul in care tata l-a atacat pe acel barbat, viata mea avea sa se schimbe. Am privit spre geam si am vazut doar intuneric.

N/A

Ce parere aveti despre noua "forma" a capitolului?

Va rog sa-mi lasati parerea voastra! Conteaza mult pentru mine!

Lectura placuta!