Jeffy ( Jeff the killer - Sentimentul care te ucide )

Capitolul 19

         Kitty, kitty,
Why are you afraid?
I'm not the dog
That you hate!

     
         Într-un loc, uitat de lume şi de toți zeii, trăiau fără părinți, trei copii. Într-o seara, sora lor l-a întâlnit pe demonul ce dădea târcoale acelor alei lăturalnice şi pustii. Basile, un bărbat înalt cu o frumusețe de nedescris, răpea fetele tinere şi-şi scălda trupul in sângele lor.

Necunoscuta o privea pe Theo cu o urma de frica in privire, o frica pentru care Theo era bulversata. Era mult mai puternica decat ea, mai ales in momentele acestea a vietii sale. Una din mainile ei micute si-a asezat-o pe abdomen, iar cealalta a dus-o la spate, facand o plecaciune in fata lui Theo. Prinzand capatul de la bandajele ce ii acopereau gura a tras pana zambetul ei s-a vazut clar in lumina slaba de la luna. In acel moment, Theo a vazut ca langa fata se mai afla doi barbati bandajati si imbracati ca mica silueta. Toti trei aveau zambete largi.

- Prima misiune, stapana? vocile lor se acompaniau perfect una cu cealalta lasand impresia ca toti trei au fost facuti sa fie mereu impreuna.

Theo s-a ridicat incet din pat si s-a pozitionat in fata lor. Zambetele lor s-au marit cand, uimita fiind, corpul i-a fost acoperit de semne negre inconjurate de o lumina stranie alba.

- Ce se intampla? pentru prima data, Theo simtea ca nu mai face fata.

Erau prea multe deja si puterea ei scadea pe zi ce trece din cauza lui.

- Suntem cei trimisi sa te protejeze sau, mai bine spus, sa protejeze puterea ce este in tine! vocea primului baiat era atat de pura incat frica fetei scazu si se simti in siguranta.

- Demonii trimisi sa te protejeze! vocea celui de-al doilea era opusul, dar cu mult mai fermecatoare decat a primului.

- Esti noua noastra stapana, fata era singura cu voce de muritor, dar ceea ce vocea ei ascundea era raul absolut.

Theo ii examina, nu pareau a fi frati. Erau prea diferiti. Totusi, cei doi baieti erau opusi si din punct de vedere estetic. Cel cu voce angelica avea parul gri spre alb, iar ochii purtau albastrul oceanului vara. Linistit, limbede, pur. Celalalt baiat avea parul brunet si aranjat neglijent, ochii lui caprui eru goi. Nu te lasa sa-i vezi nici cel mai neinsemnat si marunt sentiment, nu te lasa sa te apropii de el in nici un fel. In jurul lui era un zid de nepatruns. Nu e ciudat cum poti sa-ti dai seama de oameni dupa ochii lor?

- Acum, stapana, cum va putem..., nu mai termina ce a avut de spus caci toti trei au disparut atunci cand Longarian a intrat in camera lui Theo.

- Ce faci jos din pat? vocea lui era la fel ca intodeauna, rece.

- Ma simt mai bine, vreau sa cobor de aici, a spus Theo scurt.

- De ce crezi ca iti voi indeplini dorinta? a spus Longarian ridicandu-si o spranceana.

- Pentru ca sunt...a ta? zambetul de pe chipul lui Theo il facu pe Longarian sa inghete.

Trebuie sa scape de aici si singurul mod este ca Longarian sa-i dea drumul. Nu conteaza ce trebuie sa faca pentru asta. E dispusa la orice.