Jeffy ( Jeff the killer - Sentimentul care te ucide )

Capitolul 16.

Suflet negru.

~ Din perspectiva lui Theo ~

- Copilo, lumea in care traim noi nu se induioseaza de cei slabi si de cei ce nu stiu ce vor, trebuia sa stii ce vrei mereu! Fericirea ta si ceea ce iti doresti tu sunt mai importante decat orice iubire si prietenie ce-ti vor aparea in viata! Acum...copila mea, repet. Merita acest baiat sa te stranga la pieptul lui? Sa te priveasca in fiecare clipa a vietii sale? Merita sa te sarute?

- Theo..., murmura Jason dar a fost imediat intrerupt.

- Taci, baiete! Cand eu vorbesc, tu stai in taina si asculti! Copila mea, merita el sa-ti fie alaturi?

O priveam pe Moria cu lacrimi in ochi si cu un zambet slab pe chip, ca apoi sa-l privesc pe Jason fara expresie. M-am apropiat de el si am spus cu glas slab si sugrumat:

- Cred ca meriti...

~ Din perspectiva naratorului ~

La o distanta considerabila de locul in care Theo si Jason purtau acea conversatie, un barbat isi aseza costumul si tasta stresat la un laptop, intr-o cladire uriasa unde lucrau aproximativ o mie cinci sute de oameni.

- Domnule? A venit cineva sa discute cu dumneavoastra, l-am informat ca sunteti foarte ocupat, dar insista sa discute cu dumneavoastra.

Domnisoara in fusta scurta de piele visinie si camasa aproape transparenta nu primi nici un raspuns.

- Domnule Longarian? spuse fata vrand sa intre mai mult decat era intrata deja in birou.

- Spune-i sa vina! Si, Mimi? barbatul isi ridica privirea si o privi rece. Iesi afara!

Fata se conforma si, plina de jena, iesi din birou si il lasa pe celalalt barbat sa intre in birou.

- Rick D. Longarian! Vechiul meu amic de betii! a spus barbatul trantindu-se pe canapeaua de piele plasata in fata biroului impunator.

- Nu-mi place ca javrele sa-mi stie numele complet, spuse sec fara sa-si ridice privirea din ecran.

- Cunosti o...hmm...Theo Adams? intrebarea barbatului il amuti.

Ridicandu-se de la birou si pozitionandu-se in fata barbatul, vocea groasa a lui Longarian rasuna in birou.

- Ce vrei de la ea? era nervos.

- Stii ce curge prin venele alea? Oh! Ichor! Ichor pur si limpede!

* ichor - fluid eteric, care in mitologie se presupunea ca acesta curge prin venele zeilor *

- Am ochit-o primul! Longarian il privi amenintator pe barbatul care se lingea pe buze de fiecare data cand rostea cuvantul "ichor".

- Invata sa imparti! spuse barbatul si se indrepta spre usa. Stie?

- Nu, a cerut ajutorul unei vrajitoare pentru a vindeca-o! surase Longarian.

- Va afla in curand, au fost ultimele cuvinte ale barbatului ca apoi sa iasa din birou.

Longarian se intoarse la munca, prefacandu-se ca nimic nu s-a intamplat din cele precedente. Gandul ca in cele din urma va gusta din dulcele ichor, ce curge prin venele lui Theo, l-a facut sa-si treaca limba peste dinti si sa zambesca slab.

        Jason si Moria o priveau pe Theo cum aceasta, la randul ei, priveste in gol. Buzele ei s-au miscat incet, ceea ce spune facandu-i pe amandoi sa inghete. Moria continua s-o priveasca, dar Jason se apropie de ea si o privi fara sentiment.

- De ce? vocea lui era la fel de rece ca si vremea de afara.

- Asta imi doresc...

- Nu te cred! Vrei doar sa fugi de Jeff! Moria il privea pe Jason cum, plangand, incerca sa-i explice lui Theo ca decizia ei e influentata de relatie ei cu Jeff.

- Nu e asta, Jason! tacere.

- Atunci, Theo, ce e? Theo il privi zâmbind slab.

- Vreau liniște...

- Cum dorești.

Moria si Theo priveau socate locul in care, înainte, era ocupat de Jason, acum fiind ocupat de o păpușa.

- Asta e decizia ta, copila? vocea Moriei era calma si calda, Theo se lăsase la pământ simțind cum o parte din ea a dispărut, odată cu Jason.

~ Din perspectiva lui Jason ~

Ii cuprind cu degetele o șuvița de păr și o trag spre mine. Chipul ei era mirific, frica și confuzia citindu-se ușor de pe fața ei palidă. Folosindu-mă de șuvița subțire de păr îi aplec capul pe spate și o lacrimă i se prelinge pe obrazul rozaliu din cauza alcoolului. Trag în piept tot mirosul ei și rânjesc când o aud scâncind. Părul negru îi îmbraca spatele gol, ca și tot corpul ei, și ochii verzi îi sunt împăienjeniți de lacrimi. Folosindu-mă de briceag îi trasez o dungă subțire deasupra sânilor, fata geme de durere și alte lacrimi ajung pe cearceaful roșu. Firicele de sânge alunecă pe corpul ei până la bazin, îmi trec lama briceagului peste limbă gustând din sângele proaspăt și zâmbesc.

- Dacă plângi, nu vei face nimic altceva decât să-mi dai o considerabilă doză de satisfacție! spun simplu și o privesc cum scâncește de fiecare dată când respiră.

Așez briceagul pe pielea sensibilă a șoldului său stâng și îi zâmbesc cald, cu o mișcare ușoară îi perfolez pielea și trag o dungă până la șoldul drept. Țipătul ei mă face s-o privesc rânjind satisfăcut, fata mă privește terifiată cum și de această dată îmi trec lama briceagului peste limbă. Fâșii mai groase de sânge i se preling pe bazin îmbrăcându-i partea inferioară a corpului în lichidul roșiatic. Gemetele ei de durere se adâncesc și devin din ce în ce mai nesuportabile.

Duc briceagul la pielea ușor parfumată a gâtului și zâmbetul meu dispare când fata îmi vorbește.

- C-Cine ești...tu? întreabă aproape șoptind în timp ce mă privește.

- Diavolul.

Spun calm și îi tai gâtul, mă ridic din acel pat. Privesc rece și fără sentiment corpul neînsuflețit ce zace pe materialul roșu ce a devenit vișiniu, din cauza sângelui. Ies din cameră și încui ușa masivă de lemn, cobor scările vechi și ies din acea casă făcută în stil victorian. Îmi ridic privirea la cerul senin și la soarele ce strălucește puternic, mă dezgustă lumea asta.

Hey lume!

Știu ca acest capitol este mai scurt, doar ca vreau sa va anunț ca acțiunea se va schimba radical si se vor întâmpla lucruri destul de incitante. Sper sa va placa si lectura plăcuta!

Puuup!