Jeffy ( Jeff the killer - Sentimentul care te ucide )

Capitolul 12.

Antrenament

~ Din perspectiva lui Theo ~

M-am trezit in bratele protectoare ale lui Jeff. Acesta ma privea zambind si asteptand sa fac o miscare, asa ca l-am strans in barte si m-am ridicat in capul oaselor. Mi-am frecat ochii cu podul palmei si am oftat, aveam o durere groaznica de cap. Jeff m-a sarutat si mi-a zambit. Adormisem plangand din cauza a tot ce se intampla cu Jason, de ce a trebuit el sa inceapa asta? Il priveam pe Jeff si vedeam cat de diferit e fata de Jason, dar privirile lor exprima acelasi sentiment. Tristetea.

- Azi avem primul tau antrenament! a spus entuziasmat si gata sa sara din pat.

- Antrenament? am repetat confuza.

- Asta am spus! a replicat zambind si ridicandu-se din pat. Imbracate gros, e frig afara!

Jeff a iesit si m-a lasat singura. Mi-am lasat tricoul lung sa cada la podea, ramanand doar in lenjerie intima.Imi priveam corpul si zambeam, nu sunt slaba si nici grasa, dar Jeff ma iubeste asa cum sunt. Doua maini calde mi-au fost asezate pe solduri si m-am lipit de un abdomen tare, era placut acel sentiment posesiv. Mi-am inchis ochii si mi-am lasat capul pe spate in momentul in care mi-au fost aplicate saruturi pe gat, am zambit gandindu-ma la iubitul meu Jeff. mi-am deschis ochii si am simtit cum inima mi se opreste cand am vazut acel par rosu prins intr-o coada legera. M-am tras din barte lui si mi-am acoperit corpul cu un tricou. Privirea lui era indescifrabila, dar zambetul da.

- Ce vrei? am spus nervoasa si acesta a continuat sa zambeasca.

- I-ai spus lui Jeff? vocea lui era serioasa, de altfel, i-a pierit si zambetul.

Jason era foarte diferit atunci cand era serios, pierzandu-si orice urma de mila si dragoste din privire, lasand ura si durerea sa-l cuprinda intru-totul. Mi-am lasat privirea in pamant si acesta s-a apropiat.

- Nu, spun incet si acesta zambeste.

- Bravo!

Mi-am simtit corpul imobilizat si buzele frante de buzele lui. Era un sarut mult mai flamand de cat celelalte, aveam sentimentul ca voi fi mancata de el. Mi-a dat drumul pentru a lua o gura de aer si m-a privit zambind.

- Esti frumoasa! a spus zambind sincer si a disparut, lasandu-ma singura si confuza.

Mi-am sters buzele ca o fetita de sase ani si am inceput sa ma imbrac in ceva potrivit pentru antrenament. Ceva ce era frumos pictat in rosul sangelui proaspat! Afara era frig, dar Jeff si Eyeless imi repetau ca acest lucru avea sa-mi intareasca imunitatea si sa ma faca mai puternica! Am mers toti trei spre marginea padurii, unde se afla o casa uriasa de vacanta. Casa era frumos zugravita in albul zapezii si maroul caramelului, o casa adorabila din punct de vedere arhitectural! In curte se afla o familie care radea de zor incercand sa-si convinga fii ca nu e o idee buna sa se arunce in piscina. Familia parea una perfecta, in care parintii se iubesc si au un serviciu stabil si copii sunt ascultatori. Mi-am amintit de familia mea si cat de imperfecta era, tata era alcoolic si avea datorii la o multime de oameni, iar mama uita mult prea rapid trecutul care nu-i convenea. Mereu am ramas marginalizata din cauza ca nu aveam ce aveau altii: jucarii, haine, prieteni si parinti perfecti. Eram cu totul si cu totul imperfecta, dar Jeff m-a acceptat asa.

Jeff a ranjit si ma facut sa-l privesc curioasa. Acesta a scos din buzunarul pantalonilor un micut briceag si mi l-a aratat mandru.

- Trebuie sa-i omori in mai putin de zece minute! a spus lasandu-ma cu gura cascata.

- Pe toti? intreb confuza si arat spre familia din curte.

- Doi copii si parintii! a spus Eyeless plictisit.

- Vei folosi doar acest briceag, bafta! a completat Jeff si mi-a aplicat un sarut pe buze.

Am strans briceagul si m-am strecurat in curtea familiei respective. Parintii stateau cu spatele la mine, asa ca am profitat si le-am taiat jugulara la amandoi, acestia prabusindu-se la pamant. Cei doi copii s-au intors spre mine speriati si atunci m-am blocat. Cel brunet avea ochii de un albastru superb, in timp ce fratele lui roscat avea ochii verzi, respiratia mi s-a luat rapid. In fata mea au aparut cei doi barbati care au zambete de zei, Jeff si Jason. Dublu"J"! Am revenit la realitate atunci cand copii mi-au spus "Montrule!" si i-am ucis pe amandoi, lasandu-i sa pluteasca in piscina improvizata din spatele casei. Am privit un moment cadavrele si am ezitat sa ies din acea curte, dar vocea lui Jeff m-a salvat din a ma prabusi la pamant si de a plange.

- Douazeci de minute, ce ai facut atat? s-a raspitt Jeff si Jack, odata cu el.

- Ce conteaza asa mult? am spus vrand sa par relaxata si am inceput sa fug.

Cei doi ma urmareau prin toata padurea, toti trei razand cand unul se impiedica. Am ajuns rapid intr-un loc in care nu am mai fost niciodata, intr-o parte mai sumbra si mai intunecata a padurii. Am facut poze pentagramelor si desenelor ce imbracau copacii si l-am luat pe Jeff de mana. Jeff m-a strans de mana intr-un mod diferit fata de restul datilor, era mult mai posesiv si mai protector. M-a tras intr-o imbratisare si mi-a sarutat fruntea, am inceput sa plang. De ce nu aveam puterea sa-i spun ce imi face Jason? De ce nu aveam puterea sa-i spun lui Jason sa inceteze si sa ma lase in pace? Mi-am cufundat capul in pieptul lui Jeff si am plans, pana mi-am simtit mintea limpede. Jack disparuse de mult, lasandu-ne singuri in liniste.

- Totul va fi bine! la cuvintele lui mi-am deschis ochii panicata si am simtit ca nu mai am aer.

- Mai puternica...voi deveni mai puternica! am spus chinuindu-ma sa respir si sa imi opresc lacrimile.

Ne-am intors la cabana pe cel mai lung drum si mergand incet, tinandu-ne de mana si sarutandu-ne incet si tandru. Mi-am ridicat privirea spre el si am vazut persoana pe care o iubesc cel mai mult. Am intrat in cabana cu zambetul pe buze, tinuta in bartele lui Jeff, si am inceput din nou sa plang. Toti ne asteptau...ma asteptau! Sally mi-a sarit in brate si mi-a spus ca e bucuroasa ca sunt aici, toti mi-au urat bun venit! Jason nu era aici, dar am ignorat acest gand nedorit si am zambit, bucuroasa ca ei m-au acceptat.

- Te iubesc! vocea lui Jeff mi-a rasunat in minte si m-a facut sa-l sarut fericita.

- Si eu! m-a imbratisat si mi-a zambit.

Dupa petrecere, am hotarat cu Jeff sa ne luptam. Mi-am luat sabia si am iesit afara pregatindu-ma de o lupta cu unul dintre cei mai periculosi criminali a acestei familii. Mi-am luat pozitia de lupta si am inceput sa fug spre Jeff, iar el spre mine. Fugeam zambind, dar privirea mi-a fugit la barbatul care statea la geam si ma privea fara expresie, parul sau rosu ii cadea liber pe umeri si zambetul lui nu era de gasit. Ochii sai capatasera o nuanta de verde spalacit si urat. M-am oprit din alergat si l-am privit pe Jeff cum face la fel, privindu-ma confuz.

- Nu vreau sa ne luptam, murmur incet.

- Iubito, esti bine? Jeff s-a apropiat de mine si m-a luat in brate.

- Nu vreau sa luptam, spun la fel de incet si acesta zambeste.

- Atunci nu o facem! a spus strangandu-ma in barte.

N/A

E unul din cele mai proaste capitole, stiu! L-am scris intr-un moment de tristete si durere, imi cer scuze pentru greseli sau pentru ideile plictisitoare. Imi cer mii de scuze!!