Jeffy ( Jeff the killer - Sentimentul care te ucide )

Capitolul 7.

Timpul trece prea repede...

Am inceput sa alerg ca un disperat, ceea ce eram cu adevarat. Am alerg prin tot orasul si deja se inoptase, eram atat de nervos pe mine insumi incat plangeam. Mi-am ridicat privirea si am vazut un copac batran folosit pentru o casuta dintr-un copac. Am inceput sa alerg spre locul in care viata mea a fost, din nou, rasturnata cu fundul in sus. Intr-un parc, acum parasit de veselie, este o banca sub un cel mai batran copac, care mereu te calmeaza. O fata cu parul brunet si cu ochii plini de lacrimi statea pe banca, imbracata in negru si avand genunchi lipiti de piept. M-am apropiat de ea si m-am asezat pe banca, aceasta indepartandu-se fara sa ma priveasca.

- Theo? sparg tacerea si o iau de mana.

- Pleaca! spune apasat si isi trage mana.

- Te rog, asculta-ma! spun trist si simt cum ochii ma inteapa, probabil din vina lacrimilor care asteapta sa-mi navaleasca obrajii.

- Lasa-ma, nu vreau sa fi aici! a spus plangand si privindu-ma.

In momentul cand am vazut-o, inima mea s-a frant si am inceput sa plang fara oprire. Pentru prima oara in noua ani. Am luat-o in brate si am inceput sa-mi cer iertare si sa-i promit ca niciodata nu o voi rani, ceea ce era si foarte adevarat. Nu as avea puterea s-o ranesc, nu pe ea! Am simtit-o relaxandu-se in bratele mele si raspunzandu-mi la imbratisare. O aveam din nou in bratele mele si asta imi era indeajuns. Daca ea vrea sa plece, o voi lasa! Daca vrea sa ramana, o voi tine in permanenta in barte! Nu vreau s-o mai vad plangand, niciodata!

- Theo, daca ma urasti si vrei sa pleci, ai drum liber! Nu am nicio putere sa-ti intorc decizia, spun trist si ma ridica de pe banca.

Theo nu spunea nimic.

- Pa, Theo! spun plangand si ma indepartez.

Mana ei a cuprins-o pe a mea, privind in jos si plangand.

- M-am indragostit de tine! spune incet si imi maresc ochii de uimire.

- Si eu, scumpa mea! spun tandru si o simt cum mi se arunca in brate.

Theo m-a imbratisat strans si si-a lasat capul pe pipetul meu, suspinand din cand in cand. Am pornit amandoi spre apartament, prin minte imi treceau nenumarate scenarii. Am ajuns rapid acasa si am decis, amandoi, sa stam si sa ne calmam. Aveam niste treaba mai tarziu, dar acum tot ce conta era ea! Ea! Doar ea! Theo s-a aruncat pe pat si s-a dezbracat de hainele negre, cerandu-mi un tricou de-al meu. Am mers in bucatarie pentru a face doua ceaiuri. Theo a venit spre mine si s-a ridicat pe varfuri, pentru a ma saruta timida pe buze. Am ridicat-o in brate si am pus-o pe blatul alb, eu pozitionandu-ma in fata ei. M-a sarutat din nou, de aceasta data mai apasat si mai indraznet. Sarutul a fost distrus imediat pentru ca aceasta sa-si treaca degetul mare peste cicatricea mea. Ochii ei caprui s-au fixat pe urmele arsurilor mele, din jurul ochilor, care nu-mi permit niciodata sa inchid ochii. Ma privit iubitur si m-a sarutat pe frunte. Am lasat-o sa coboare si am turnat ceaiurile in doua cesti uriase. Theo si-a luat genunchii la piept si a inceput sa soarba din lichidul mov-visiniu, stand pe canapea. Am stat si am vorbit despre multe subiecte, dar cand ceasul a aratat o ora a dupa-amiezii, eu a trebuit sa plec.

- Theo, eu am putina treaba! spun rapid si o sarut lung pe buze.

- Te iubesc! spune Theo si roseste.

- Si eu! ii raspund zambind si iesind din casa.

Tomas Carttley, e un barbat in varsta de douazeci si opt de ani care va fi eliberat astazi din inchisoare. Acesta a fost inchis acum zece ani pentru violarea si uciderea unei fetite de sapte ani, el va fi eliberat mai rapid din cauza faptului numit buna purtare. Fetita pe care acesta a facut-o sa sufere era, din intamplare, o ruda foarte apropiata de a mea. Fetita aia imi era atat de draga doar pentru ca avea un potential de criminal. Norra si-a strangulat fratele de unsprezece ani in timp ce dormea, a impins o fetita de la balconul etajului unu si a bagat un baiat in spital, aceasta impingandu-l pe scari. Parintii ei facand ca toate acestea sa para mici accidente a unui fetite de sapte ani.

Am ajuns pe la cinci dupa-amiaza la inchisoarea de maxima securitate " Sun of the Good". Partea vestica a inchisorii, locul prin care va iesi astazi Tomas, este inconjurata de o padure destul de intunecata. Pe portile imensei inchisori iese un barbat inalt, cu parul cret si brunet si un inceput de mustata. Cand acesta a ajuns in dreptul meu, am iesit din tufis si m-am pozitionat in fata lui. Acesta m-a privit oarecum speriat.

- Ce faci, Tomas? intreb ranjind si lasandu-mi chipul la vedere.

- Cine dracu' esti? intreaba panicat.

- O ruda de-a fetitei care te-a bagat dupa gratii! spun ranjind.

- Fata aia mi-a impins fratele pe scari! E paralizat! spune acesta aproape tipand.

- Asta chiar e un motiv? Pentru tot ce i-ai facut? ma apropi de el.

- Toti au spus ca a fost un accident, dar eu am vazut-o ranjind sadic! a spus acesta si m-a privit nervos.

- Eu bine si eu am venit sa ma razbun! spus zambind.

- Sunt rezistent la orice, am stat zece ani dupa grati! Pustiule! spune acesta si ma priveste cu superioritate.

- Si la moarte? intreb ranjind diavoleste.

- Du-te naibii de aici!

Tomas m-a ocolit si a vrut sa plece, dar am profitat din plin de ocazie. L-am injunghiat in spate si i-am acoperit gura pentru a nu tipa, nu vreau sa atrag atentia asupra mea. L-am tras intre copacii padurii si am inceput distractia. E din ce in ce mai amuzant!