Miraculos: Adrien si Marinette

Capitolul 47 -Ea...

Adrien POV
Seara. 00:30. Bine, noaptea. Ma plimb pe strada abatut. Deci nu imi vine sa cred ca asa din senin au aparut doi eroi. Ce mai urmeaza? Sa apara toti eroii si sa fim asa... vreo 10? Efectiv, este bezna pe strada. Marinette sta linistita si doarme la ora asta, iar eu ma plimb. Ce smecher. Nu? Nu. Cred ca sunt singurul om de pe strada acum. Sau nu. O femeie blonda, cu ochi verzi ca ai mei, imbracata in haine negre, cu o gluga peste cap, aproape acoperindu-i fata. Ochii ei sunt atat de verzi incat stralucesc in intuneric, exact ca ai mei. Seamana IZBITOR de mult cu mine. Hmmm... Statea rezemata de un zid si se uita in zare, abatuta. La fel ca mine. Ciudat. Cand trec pe langa ea, se uita la mine suspicios, apoi zambeste de parca tocmai a gasit ceva extrem de important. Frate, acum e si mai ciudat. Continui sa merg. Pana in fata mea vine un... om ciudat. Ooooook. Ii dau un pumn, iar acesta cade la pamant. Se pare ca era gata sa ma impuste, avand un pistol. What is going on? In spate, o vad pe aceea femeie blanda venind spre mine. Grabesc pasul. Dar, ma prinde si ma izbeste de zid. Dau sa tip dupa ajutor, dar imi pune degetul peste buze. Chiar daca este imbracata in negru si sta pe strada la ora asta, are manechiura facuta. Hmmm, imi aminteste de cineva. "Șșșșșșt!" imi sopteste ea. Vai acum imi aduce aminte si mai mult de acel cineva. "Ce vrei de la mine!" o intreb speriat. Nu ma pot transforma. Imi da drumul. Instinctul meu de om adult, care isi pasa de el, care nu intra ca prostu' in pericol, imi spune sa fug mancand pamantul. Dar naaaaaa. Femeia ma examineaza din priviri. Zambeste, iar apoi ii cade o lacrima, urmata de altele. Plange de fericire? Ma ia in brate si ma strange. Eu stau acolo inlemnit. Ce se intampla cu femeia asta. Se indeparteaza de mine. "Cat de mult ai crescut!" se mira ea. Atunci mi-a picat fisa. Mi-am dat seama de ce seamana asa de mult cu mine. "Ma...Mama?" soptesc. Ea da din cap. Apoi ma arunc eu in bratele ei. Ma simt din nou copil. Atunci cand cantam impreuna cu ea la pian, cand ne cuibaream pe canapea, cand ne incuiam in camera mea atunci cand tata ne batea, atunci cand ieseam in parc... Ea. Evelyn. Ea. O iubesc din tot sufletul meu.