Am deschis ochii, o durere cumpita de cap parca mi-a strapuns tot corpul, ma simteam goala, pierduta, incercam sa-mi dau seama unde ma aflu, tot ce vedeam erau niste pereti albi, si mama pe un scaun tinandu-ma de mana....Am vrut sa ma misc, dar am simtit un ac in mana, era perfuzia, ce se intamplase seara trecuta? Cine ma adusese la spital, era asa garv incat era nevoie de perfuzie, de cat timp eram aici, atatea intrebari si niciun raspuns.Langa mama a venit un doctor...era George cel mai bun prieten al mamei din liceu si facultate, el era un chirurg de succes iar mama se axase pe neurologie.
Eu: George ce s-a intamplat?
George[soptind]: O sa iti povestesc imediat dar fara Maria, e mai mult de povestit. Mariaa, Mariaa trezeste-te du-te acasa fa un dus ca s-a trezit, o sa stau eu cu ea, mi-am terminat tura.
Mama: Ce? S-a trezit...doamne Abby nici nu sti cate griji mi-am facut, esti bine ce s-a intamplat?
Eu: Sunt in aceeas ceata ca tine, te rog du-te acasa si fa un dus odihneste-te si vi dupa, tata e bine, Stefan?
Mama: tatal tau a fost aseara si azi dimineata la 6 a plecat la magazin, sa-l deschida, iar pe Stefan l-a luat cu el cand a plecat ca era obosit.
Eu: Deci doar tu ai mai ramas?
Mama: Eu si cei 5 prieteni ai tai care te-au adus la spital, sunt in hol ca nu au voie mai mult de 3 persoane maxim in salon. Si a mai venit si Sarah.
Sarah era cea mai buna prietena a mea, era fiica cea mica a lui George.
Eu: Cei 5 adica baietii din trupa?
Mama: Da.
George: Cel blond parea atat de afectat.
Eu: pot sa-l vad? Sa-i vad?
George: Da.
Mama: ma duc, acasa revin intr-o ora, George sa ai grija de ea.
George: Am o presimtire ca o sa aiba baietii grija de ea.
*Afara*
George: Baietii puteti intra la ea, dar nu stati toti foarte mult.
Niall: E bine?
George: Momentan da.
Ma simteam ciudat aveam un sentiment foarte bizar de copil pierdut fara mami si tati intr-un mall. Usa s-a deschis incet, si i-am vazut primul a fost Niall urmat de Harry, Liam, Louis, si Zayn.
Niall a venit la mine, si m-a cuprins in barte, m-a sarutat tandru si apasat, imi venea sa plang...niciodata nu ma simtisem mai in siguranta ca acum.
Liam: Ne-ai speriat rau...
Eu: Scuze, dar eu nu-mi amintesc ce s-a intamplat...
Harry: Iti povestesc eu cum a fost, te-am trimis dupa sticla de JB si am vazut ca intarzii ne-am gandit ca nu o gasesti apoi ai lipsit cam 3 minute si Zayn a zis ca se duce dupa tine....
Zayn: Am plecat din sufragerie si am ajuns un bucatarie unde te-am gasit intinsa pe jos, ti-a curs sange din nas, i-am strigat pe baietii cat de repede am putut, Louis s-a dus sa porneasca masina, Liam a sunat-o pe mama ta iar eu te-am dus pana la masina. Apoi la spital ne-a intampinat doctorul George, care parea mai speriat ca noi, si era aici si fiica lui din cate am inteles care a stat cu noi pe hol pan azi dimineata cand a trimis-o Harry acasa pentru ca era obosita.
Eu: Deci George nu v-a zis nimic, despre mine?
Liam: Nu....
Louis: Dar dupa cum s-a uitat la analizele tale, ceva nu e bine, parea foarte ingrijorat.
Eu: Nu va faceti griji eu sunt puterinca:*
Niall: Stiu.. [Si ma saruta tandru inca o data.]
Usa se deschise, si intra si Sarah.
Harry: Nu te-am trimis acasa ?
Sarah: Ba da, dar de ce sa ratez ocazia in a sta cu prietena mea cea mai buna, sa o stiu bine sanatoasa?
Louis: Nu te pune cu Harry ca e grav.
Sarah: Sa te vad Mister Syles.
Eu: Doamne ce bine ma simt acum ca va am pe toti aproape.
Niall: Si noi ne bucuram ca esti bine.
George: Baietii, e timpul sa iesiti vreau sa discut ceva cu Abby.
Toti: ok, ne intoarcem mai tarziu mergem sa facem un dus si sa mancam ceva.
Eu: Ok, va pup, Hazz, stai putin.
Harry: Da?
Eu: Cum ti se pare Sarah.
Harry: Cand tatal ei e aici, nu pot spune nimic, dar cred ca tu o sa te prinzi.
A venit mai aproape de mine si mi-a soptit la ureche :"O super bunacine."Si apoi a iesit. Eu am inceput sa rad si am strigat:"E prietena mea de aia e asa"
George: Nici nu vreau sa stiu ce a zis.
Eu: Nici nu trebuie.
George: acum sa vorbim...uite e mai greu decat imi imaginam eu ca v-a fi.
Nu-l vazusem pe George niciodata atat de serios vorbind cu cineva, mai ales cu mine, era un fel de unchi pentru mine il iubeam enorm, iar Sarah imi era ca o sora, si Max fratele ei, era ca un frate mai mare pentru mine, Laura mama lor murise acum 7 ani a fost cea mai mare tragedie din familia noastra...
Eu: Ce e, ce s-a intampla?
George: Ai zis ca vrei sa dai la medicina?
Eu: Da deja m-am apucat de invatat.
George: Hai sa-ti dau simtomele tale....Esti ametita, iti simti capul gol, ai impresia ca inauntrul tau nu e nimic doar aer, ai lesinat si ai ganderat fara sa ai leziuni.
Eu: Pai asta seaman cu.....dar nu, doamne, nu poate fi asa ceva....
George: Ba da Abby, esti bolnava de cancer ......
Eu: Nu, nu e posibil asa ceva....
R.
