*ora 5 dimineata*
M-am ridicat usor din pat, incercand sa nu-l trezesc pe Niall, aveam impresia ca nu pot respira, am iesit din camera si apoi am luat-o la fuga pana la baie, am inchis usa si am incercat sa respir, nu puteam practic aerul refuza sa faca contact cu plamanii mei, m-am uitat in oglinda eram violet la fata, la modul cel mai serios violet, picioarele parca si ele incepeau sa cedeze, iar ochii mei se "aburisera" mi-am dat cu niste apa pe fata si poi am deschis geamul de la baie, am tras adanc aer in piept, acesta a intrat in plamani ca mancare pe stomacul gol, imima imi batea nebuneste, de ce trebuia sa se intample asta cand Niall era aici, in ultima lui zi trebuia sa-mi fie mie rau? Viata asta incepea sa devina din ce in ce mai dura cu mine, si ma stresa lucrul acesta. M-am sprijinit de ghiuveta si dintr-o data am vazut o picatura de sange ....am ridicat privirea spre oglinda, am luat repede prosopul si l-am pus la nas...putea sa fie ceva mai rau de atat, imi curgea sange din nas, la ora 5 jumatate dimineata, incredibil. Fara sa-mi dau seama prosopul meu se umpluse de sange, nu parea sa fie o simpla sangerare nazala asa ca m-am speriat, si cand mi-am dat seama cat de grava e situatia, adica pe prosopul meu nu mai incapea nici un strip de sange si incepuse sa-mi curga pe maini in jos am inceput sa tip.....fara sa-mi dau seama ca i-as putea speria pe toti ingrozitor de tare. Primul pe care l-am vazut la usa a fost Derek, pentru ca el avea prima camera de langa baie.
Derek: Ce dracu, doamne sfinte hai repede la spital.
In timp ce Derek ma sprijinea sa ma duca jos, mama urca scarile, iar in spate l-am vazut pe Niall cu o fata ingrozitor de speriata, parca ar fi vazut o fantoma.
Mama: Doamneee Abby, ce s-a intamplat?
Eu: Nu stiu, doar ca nu se mai oprestee......
Derek: Niall te rog adumi cheile de la masina sunt in camera mea pe noptiera.
Niall: Imediat.
Parca urcase si coborase scarile cu viteza luminii pentru ca in nici un minut a fost jos la masina, Derek m-a asezat pe scaunul din fata, iar mama si Niall in spate, tata trebuia sa ramana cu Stefan acasa. Era al doilea prosop pe care il umpleam, mediatiile mele la biologie imi spuneau ca deja am pierdut prea mult sange, si era adevarat, incepuse sa mi se incetoseze vederea, si dintr-o data mi s-a taiat firul....visam....dar nu eram intr-un loc anume, eram pretutindeni si totusi nicaieri.....totul era alb, iar eu eram intr-o rochie albastra lunga si foarte simpla....la un moment dat cineva m-a strigat, am intors privirea si am vazut-o pe Laura mama lui Sarah si Max, sotia lui George. Era superba, imbracata intr-o rochie alba stralucitoare cu parul ei lung si rosu...pistruii de pe fata si ochii ei albastrii erau nechimbati....imi era dor de ea....prea dor....
Laura: Scumpa mea, ce cauti aici?
Eu: Unde sunt.....Cum de pot vorbi cu tine.
Laura: Abby.....
Eu: Laura te rog spune-mi ce e cu mine, unde sunt, de ce pot vorbi cu tine.....
Laura: Abby esti in portiunea aceea dintre viata si moarte .... teoretic esti moarta Abby....
Eu: Laura nu e posibil asa ceva....nu, de ce?
Am inceput sa plang....lacrimi, nici gand ce vedeam pe jos era sange.....deja incepeam sa ma sperii si mai tare....
Eu: Laura tu ce cauti aici, esti moarta de 7 ani....cum de nu esti in Rai.
Laura: Acolo eram, dar te-am vazut pe tine ratacind pe aici si m-am speriat....Abby, trebuie sa fi puternica, daca esti puternica vei mai tari multi ani de acum inainte, daca nu viata ta se sfarseste aici.
Eu: Nu, nu vreau sa mor, vreau copii, facultate, pe ai mei, Sarah, Max, George, Stefan, mama, tata, baietii....si mai ales Niall, nu vreau sa-l pierd Laura, nu vreau....
