Eu nu stiam ce sa zic, nu imi dadeam seama de ce Sarah urla la mine in halul asta.
Toti au intrat in camera sa vada de ce striga Sarah.
Sarah: i-ai mintit pe toti, cum ai putut face asta, mi-ai spus ca sunt sora ta mai mica pe care nu ai avut-o niciodata, si ce faci ma minti, tocmai pe mine?
Eu: Sarah nu te inteleg ce se intampla aici....
M-am uitat la George si atunci mi-a picat fisa, Sarah aflase.....
Mama: Sarah, daraga mea ce s-a intamplat?
Sarah: Nu stiti, ce s-a intamplat? aaa normal ca nu, pentru ca tata, scumpul meu frate si Abby nu au spus nimanui...
Tata: Deci gata Sarah, Abby spuneti-ne ce se intampla aici?
Sarah: Le spui tu? Sau o fac eu?
Eu: Sarah....
Sarah: Niciun Sarah, pe mine m-au mintit pana in ultima clipa cand a murit mama si am suferit de doua ori mai mult decat o putea face, nu vreau sa se intample asta cu ai tai! E prea dureros.
Niall: Pentru numele lui Dumnezeu ne spune si noua cineva ce se petrece aici?
Mama: Abby, George, Max ce se intampla?
Max m-a luat de mana si mi-a stranso intr-a lui, s-a uitat la mine si mi-a zis:"poti s-o faci!"
Eu: Bine va spun.... eu.... [si atunci mi-au dat lacrimile gandindu-ma numai la cum o sa reactioneze toti....] eu......
Niall: Abby, ma sperii, te rog spunene mai repede ce s-a intamplat.
Niall a venit si ma cuprins de cealalta mana stragandu-ma tare si sarutandu-mi fruntea :"Hai iubito ce poate fi atat de rau, incat sa fie atat de greu sa ne zici...". In gandul meu era o lupa apriga: "Daca le spun o sa fie devastati daca nu le spun oricum o sa afle de la Sarah...ce sa fac.... ii iubesc prea mult pe toti..."
Mama: Te rog Abby, ma speri .....
Eu: eu...am.....cancer.
Toti se uitau la mine de parca eram o veche statuie nemaivazuta pana acum, toti se asteptau ca eu sa rad si sa le spun ca a fost o gluma proasta, dar eu nu puteam face asta, pentru ca nu era o gluma proasta, cum am putut sa le spun asta.,.....asteptam sa reactineze cumva. Deodata am simtit ca mana lui Niall nu ma mai strange, se uita la mine de para eram o stafie, se indepartase de langa pat, si puteam sa jur ca avea lacrimi in ochii. Mama si tata erau devastati, nu ii vazusem asa nici la inmormantarea Laurei, ce puteam sa fac acum, am spus-o.
Mama: George si Max voi stiati depre asta..?
Max: da Maria, stiam, si imi pare rau ca nu v-am spus, dar a fost decizia lui Abby, si a trebuit respectata.
Tata: si daca murea tot decizia ei trebuia respectata?
Eu: tata, nu muream!!!
Tata: Tu sa taci, cine mai stia despre asta?
Sarah: eu am aflat azi.....
Stefan: eu stiam, i-am auzit pe George si Max vorbind....
Eu: Stef, si nu ai spus nimic?
Stefan: Chiar daca te mai cical, esti sora mea si te iubesc, iar tu ai vrut sa le spui tu, de ce ti-as fi stricat asta....
Eram miscata, fratele meu chiar ma iubea, dar cineva lipsea din peisaj....Niall, unde era Niall? L-am cautat cu privirea si Harry a inteles ce caut.....
Harry: A iesit afara... cu Zayn...
Abia observasem ca Zayn lipseste si el.... Toti erau cu lacrimi in ochii de parca eram pe patul de moarte, Louis, Liam si Harry stateau intr-un colt cu Sarah, Max ma tinea in continuare de mana, mama plangea pe umarul tatei, iar tata se certa cu George....toate din cauza mea....Stefan, el venise langa mine, i-am strans mana si i-am zis ca-l iubesc, apoi i-am zis lui George ca vreau sa ies afara neaparat.....
Am iesit din camera lasandu-i pe toti devastati acolo, ma plimbam cu perfuzia dupa mine ca altfel nu se putea, iar tot ce vroiam era ca Zayn si Niall sa fie undeva in apropriere, si norocul a facut ca ei sa fie chiar la intrarea in spital, Zayn fuma, iar Niall era undeva intr-un colt...plangea?....
Eu: Niall?
R.
